Venezuela

Denumirea oficială: Republica Venezuela 

Capitala: Caracas (1,29 mil. loc.)

Limba oficială: spaniola 

Suprafaţa: 912.050 km2

Locuitori: 22,31 mil. (24 loc./km2) 

Religia: catolicism 95%, protestantism 

Moneda: bolivarul

Forma de guvernământ: republică 

Ziua naţională: 5 iulie 

Geografie: V. este aşezată în N Americii de Sud în bazinul Orinoco. Limite: M. Caraibilor, Oc. Atlantic (N şi NE); Guyana (E), Brazilia (E şi S), Columbia (V). G. Fizică: Partea continentală se împarte în 4 regiuni na­turale: Bazinul lacului Maracaibo; regiunea Anzilor, cu

cele două şiruri muntoase: Sierra de Perija şi Sierra Nevada de Merida (Pico Bolivar, 5.002 m alt. max.), ce închid lacul Maracaibo, o lagună cu apă dulce; regiunea Llanos, în bazinul Orinocului, delimitată la N de Anzi, la S de Podişul Guyanei. Spre E, Llanos se înalţă prin coline şi terase. Masivul Guyanei se întinde la SE de Orinoc. V. are peste 70 de insule în M. Caraibilor. Ape: Orinoco, 2.740 km, din care aproape jumătate navigabil. În V. există cea mai înaltă cascadă din lume: Angel pe râul Churun 979 m. Clima: dominantă este tropicală, cu un anotimp ploios şi unul secetos; se schimbă în funcţie de altitudine. Zona caldă, situată sub 800 m alt. temp. variază între 24°C-36°C; zona temperată, între 800-2.000 m, temp. între 16°C-23°C; peste 2.000 m, zonă rece, temp. sub 16°C. Anotimpul ploios din iunie-noiembrie. Temp. medie anuală: Caracas: 21°C, coasta şi interiorul terit.: 27°C. Precipitaţii pe coastă: 1.020 mm/an, în interior: 1.020-2.030 mm/an (în anotimpul ploios). Floră şi faună: Pădurile mai ales cele tropicale, practic impenetrabile, ocupă cca. 50% din terit. (pe Pod. Guyanei). Câmpia bazinului Orinoco este savană. Faună bogată, specifică celor două formaţii vegetale. Populaţia: este compusă din: metişi 66%, albi 22%, negri 10%, amerindieni. Concentrarea max. a pop. în N, pe ţărmul caraibian şi în zona Anzilor. Rata nata­lităţii 24,9‰; a mortalităţii 4,7‰. Rata pop. urbane: 92%. Resurse şi economie: Econ. bazată pe producţia de petrol, în bazinul Maracaibo (V. este printre primii pro­ducători din lurne), şi pe prelucrarea lui; fiind princi­palul element de export. Producţia de energie electrică pe baza hidroenergiei, alt element de export. Alte resurse: bauxită (şi implicit prod. de alumină); fier, aur, cărbune, gaze naturale, diamante, mangan, fosfaţi, nichel, sare, azbest. Agric. nu este performantă. Transporturi şi comunicaţii: căi ferate, căi rutiere (în zona nordică şi slab în est); flotă comercială. Aeroport la: Caracas. Oraşe: Maracaibo, Valencia, Barquisimento, Maracay/ Porto La Cruz, San Cristobal, Ciudad Bolivar, Ciudad Guyana, Barcelona. Există universităţi la Caracas (3), Maracaibo, Merida, Carabobo, Oriente. Istoria: În 1498, Columb descoperă V. (gura de vărsare a fl. Orinoco); Ojeda şi Vespucci explorează coasta (1499), primul dându-i numele de „Mica Veneţie”. Cu toate atacurile indienilor caraibi, spaniolii se aşează aici în 1520. Carol Quintul vinde colonia unei familii de negustori germani până în 1546; este inclusă în Viceregatul Peru, apoi în Noua Grenadă (1739); în 1773 în Căpitănia Generală. În 5 iulie 1811 se declară inde­pendentă. Face parte din Republica Federativă Marea Columbie (1819), iar în 1830 se separă ca stat de sine stătător. La începutul sec. XX se începe exploatarea petrolului şi V. devine mare exportatoare de petrol. În 1948: primul preşe­dinte ales conform Constituţiei, urmează o lovitură de stat mi­litară şi o dictatură (1953-1958). După înlăturarea dictaturii, V. traversează o perioadă de stabilitate şi de reforme econ. (naţionalizarea minelor de fier, a ind. petrolului). Politica ex­ternă a V. se caracterizează printr-o tot mai mare indepen­denţă faţă de marile puteri. Tentative nereuşite de lovitură de stat. Statul: este republică prezidenţială, stat federal, con­form Constituţiei din 1961. Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi de Congresul Naţional (Senat şi Camera Deputaţilor; cea executivă de un cabi­net numit şi condus de preşedinte. Multipartitism.