Yemen

Denumirea oficială: Republica Arabă Yemen 

Capitala: Saria/Sanaa (500.000 loc.)

Limba oficială: araba Suprafaţa: 485.000 km2

Locuitori: 15,06 mil. (31 loc./ km2) 

Religia: islamism (sunit şi şiit) 90% 

Moneda: riyal-ul yemenit

Forma de guvernământ: republică 

Ziua naţională: 22 mai

Geografie: Y. este aşezat în Asia de Sud-Vest, în Pen. Arabia. Limite: Arabia Saudită (N), Oman (E), G. Ade (S), Strâmtoarea Bab el Mandeb (SV), Marea Roşie (V). G. fizică: Y. se împarte în trei regiuni: terenuri joase, fierbinţi, în Tihama, la hotarul cu Marea Roşie, care se întinde pe 50 km; terenuri înalte, cu munţi ce au vârfuri ce trec de 3.500 m; terenuri de înălţime mijlocie, centrul-estic (Platoul Hadramaut) care coboară treptat spre deşert, spre N (deşertul Rub'al Khali, care se întinde în Arabia Saudită). În. V, paralel cu ţărmul M. Roş ii, Munţii Yemenului (3.760 m alt. max.). Câmpia îngustă Tihama, pe coasta de vest, este umedă şi fierbinte. Yemen ocupă şi câteva insule din S Mării Roşii (Perim, Kamaran) şi Soco­tra din G. Aden. Cursurile de apă sunt temporare (ue­durile); cele permanente sunt rare (Bana). Fiind pământul cel mai fertil din Pen. Arabia, anticii numeau terit. Y. „Arabia Felix". Clima: este tropical-uscată, aridă. Veri calde, ierni reci. Beneficiază de vânturi musonice. Temp. medie anuală: pe coastă, în ianuarie 16°C, în iulie, 27°C; pe platoul central 10°C şi 16°C. Precipitaţiile: pe coastă, sub 130 mm/an; pe platou 300 mm/an. Floră şi faună: Vegetaţie săracă, xerofită, în deşert sau ab­sentă. Pe platourile înalte din V, păduri şi păşuni (peste 30% din terit.); tufişurile ocupă cca. 9% din terit. Oazele de la poalele munţilor sunt bogate în vegetaţie. Faună variată: hiene, şacali, vulturi, maimuţe, scorpioni, şerpi, păsări migratoare. Populaţia: majoritară: arabi; somalezi şi alţi africani. Pop. se concentrează în reg. muntoasă din V (peste 250 loc./km2); în câmpia Tihama, în zona Aden şi pe litoralul G. Aden. În E, pop. rară, cu excepţia uedurilor din pod. Hadramaut. Rata natalităţii: 46‰; a mortalităţii: 13,7‰. Pop. urbană: 33%. Resurse şi economie: Econ. slab dezvoltată, cu toate că are resurse de petrol, gaze naturale şi sare. Agric. concen­trează peste 50% din pop. activă. Resurse: cereale (mei, sorg, orez, grâu), bumbac, cafea, mocha, qat, curmale, tutun. Creşterea animalelor: ovine, caprine, bovine, caba­line, catâri şi cămile. Ind. rafinării petrolului, a prelucrării aluminiului, alimentară, textilă, pielărie. Exportă: petrol şi derivate, cafea mocha, gumă arabică, piei, tutun, sare, qat (frunzele unui arbust care conţin substanţe halucinogene, euforizante). Transporturi şi comunicaţii: căi ferate, şosele, vehicule, transport naval. Aeroport la San'a. Oraşe: Aden (port în S) la răscrucea drumurilor dintre continente, Ta'izz şi Hodeida în V, al Mukalla în E, toate legate prin drumuri tranzitabile. Istoria: În antichitate, pe teritoriul Y. a trăit regina din Saba şi una din cele mai înfloritoare civilizaţii ale antichităţii. Romanii numeau terit. „Arabia Felix”. Existau canale de irigaţii; placă turnantă a comerţului dintre Mediterană şi India. Y. este con­siderat locul de baştină al arabilor. După sec. VI este cucerit de etiopieni. În 631 este inclus în Califatul Arab. În sec. IX se .creează primul stat al islamicilor saidiţi (Yemenul de Nord). Imamii saidiţi profesează un Islamism şiit (moderat), dinastia perpetuându-se până în 1962. Între 1517-1538 otomanii cuceresc câmpiile de coastă şi Adenul. În 1839 britanicii cuceresc Adenul şi stabilesc protectoratul lor asupra Y. de Sud. Între 1538 şi 1918 Y. se află cu intermitenţe sub stăpânire otomană. În 1920 este recunoscută independenţa re­gatului condus de imamii saidiţi. În 1963, Adenul şi cea mai mare parte a sultanatelor de sub protectoratul britanic formează federaţia Arabiei de Sud. În 1967, aceasta accede la independenţă. Yemenul de Nord: în 1962, este proclamat republică în urmta unei lovituri de stat. Din 1962-1970, război civil între re­galişti (susţinuţi de Arabia Saudită) şi republicani (susţinuţi de Egipt); mor peste 156.000 de oameni. Egiptenii se retrag în 1967. Din 1972, înfruntări între cele două state Yemen. În 1974 ia puterea un militar şi stabileşte autoritatea guvernului central asupra Yemenului; de Nord. In 1977 preşedintele este asasinat. În 1979 este relansat procesul de unificare; el se rea­lizează în 1990.

Yemenul de Sud: după 1969 se instaurează Republica Demo­cratică Populară a Yemenului. Se promulgă o Constituţie de sorginte marxist-leninistă. Izbucnesc conflicte interne. În 1978 preşedintele este asasinat. Din 1980 preşedintele par­tidului este şi al statului. Din nou izbucnesc conflicte interne soldate cu mii de victime. Alianţa cu URSS este din ce în ce mai strânsă. În cele din urmă conflictele armate între cele două state yemenite se sting prin proclamarea unificare sem­nate în 1988 şi 1989 de cele două părţi. Tensiunile între N şi S însă vor creşte din nou, ameninţând unitatea ţării. Statul: este republică prezidenţială, -potrivit Constituţiei din 1991. Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi Camera Reprezentanţilor; cea executivă de Consiliul Prezidenţial şi Consiliul de Miniştri numit de preşedinte. Regim în curs de democratizare. Multipartitism.