Albania

Denumirea oficială: Republica Albania

Capitala: Tirana

Limba oficială: albaneza

Suprafaţa: 29.000 km2

Locuitori: 3,47 mil. (l20 loc./km2)

Religia: islamism 7l%; creştinism (orto­doxism, catolicism)

Moneda: leka

Forma de guvernământ: republică

Ziua naţională: 29 noiembrie

 

Geografia: A. este aşezată în Europa de Sud, în V. Pen. Balcanice. Limite: Iugoslava (N), Macedonia, Grecia (E şi SE), M. Adriatică (V). G. fizică: O ţară cu relief predominant muntos; lanţul munţilor Dinarici. În N, Alpii Albanezi (vf. Jezerce 2693 m); Munţii Albaniei Centrale cu vf. Korab, 2764 m, pe graniţa cu Macedonia; în SE, Munţii Pindului. Câmpia litorală de 60 km lăţime şi depr. Korce (SE) sunt locurile mai joase. Ape: cursuri scurte, dar cu un potenţial energetic mare: Drin, în E, Devoli, în V, Vjose în S. Lacuri tectonice: Shkoder/Scutari, în NV, Ohrid şi Prespes, în E. Clima: este mediteraneană pe fâşia fertilă, joasă, de coastă; în rest, de tip continental. Temp. medie anuală este de 27˚C vara şi 4˚C iarna. Precipitaţiile de l020-l520 mm/an. Floră şi faună: Vegetaţie mediteraneană: arbori şi arbuşti care nu-şi pierd frunzele iarna, fiind adaptaţi la uscăciune (laur, smochin, mirt, citrice). Peste 600 m păduri de stejar, de fag, iar în reg. muntoase conifere şi păşuni alpine. Fauna: lupi, urşi, vulpi, şacali, capre negre, vulturul pleşuv. Parcuri naţionale care ocrotesc flora şi fauna. Populaţia: în afară de albanezii majoritari sunt etnici minoritari: greci, aromâni, sârbi, bulgari. Concentrarea max. în partea centrală şi pe litoral (la Adriatică) unde se întind câmpii şi coline care grupează în jurul lor majoritatea populaţiei, cât şi depresiunile drenate de râuri. Rata natalităţii: 2l,6‰; a mortalităţii: 5,6‰. Pop. urbană: 37%. Resurse şi economie: Agric. concentrează 60% din pop. activă. Industria este relativ diversificată: ind. alimentară, textilă, îngrăşăminte chimice, oţel prod. de energie electrică (hidrocentrale); produse petroliere. Resurse: grâu, porumb, sfeclă de zahăr, tutun, viţă de vie, citrice, bumbac, ovine, caprine, bovine, asini, peşte; lână; piei. Res. minerale: petrol, crom, gaze naturale, cupru, fier, bitum, sare. Export: tutun, minerale, energie electrică. Perioada de tranziţie de la o econ. socialistă la una de piaţă liberă este marcată de convulsii sociale în detrimentul dezvoltării economiei. Transporturi şi comunicaţii: căi ferate, flotă comercială. Aeroport la Tirana. Oraşe: Durres; Elbasan, Shkoder, Vlore, Korce. Istoria: În antichitate, A. era locuită de triburile ilire şi trace; face parte din Imp. Roman (sec. I î. Hr.-IV d. Hr.); apoi din cel Bizantin. Primele nuclee statale albaneze apar în sec. XII-XIV. Ele opun rezistenţă expansiunii Imp. Otoman, începând din l389 şi culminând cu lupta lui Skanderbeg (l443-68), rezistenţă îndelungată care este înfrântă după l478-79 prin căderea cetăţilor Krujie şi Shkodier. A. devine o provincie a Imp. Ototnan pentru mai mult de patru secole. Se impune is­lamismul. Urmează răscoale antiotomane; în timpul primului război balcanic, Congresul Naţional Albanez (la Vlore) proclamă independenţa ţării (28 nov. l9l2), care este recunoscută internaţional. În l925 Adunarea Naţională declară A. republică. În l928 primul-ministru Ahmed Zogu devine rege. În l939 Italia anexează A.; în l943 A. este ocupată de germani. După eliberarea terit. la 29 noiembrie l944, se instaurează dictatura comunistă. În l946 A .se proclamă republică populară, având strânse legături cu Iugoslava lui Tito până în l948, după care se apropie de URSS, ca model de edificare a socialismului (până în l96l, în urma refuzului de a renunţa la cultul lui Stalin). În ’79-78 A. rupe relaţiile cu China, datorită deosebirilor ideologice (acuză Partidul Comunist Chinez de revizionism) se izolează, considerându-se singura ţară care nu se abate de la marxism-leninism. Până în l985 A. este condusă de Enver Hoja, care impune o dictatură sui-generis, aducând A. în starea de cea mai înapoiată ţară a Europei. În l990, se impune multipartitismul. În l99l, A. îşi normalizează relaţiile cu statele occidentale; au loc alegeri legislative libere. În l992 opoziţia condusă de Sali Berisha câştigă alegerile legislative, devine preşedintele statului. Încep convulsii sociale, pe fondul sărăciei şi al corupţiei. Pe fondul prăbuşirii aşa ziselor jocuri de întrajutorare şi a contestării alegerilor organizate în l997, sub preşedinţia lui Sali Berisha izbucneşte un război civil de o extremă violenţă, aproape toată populaţia având arme de foc. Intervin trupe de menţinere a păcii sub egida ONU. În l997 se ţin noi alegeri legislative monitorizate internaţional. Înving socialiştii. Proces de predare a armelor de foc de către populaţie. Statul: este republică prezidenţială, potrivit Legii cu privire la Principalele Prevederi Constituţionale ale Adunării Poporului din l99l. Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi de Adunarea Poporului; cea executivă de Consiliul de Miniştri numit de Adunarea Poporului. Instituţii în curs de constituire. Multipartitism.