Bolivia

 Denumirea oficială: Republica Bolivia

Capitala: La Paz (sediul guvernului); Sucre (constitu­ţională)

Limba oficială: spaniola; uzuală: quechua sau aymara

Suprafaţa: 1.100.000 km2

Locuitori: 7.593.000 (7 loc./km2)

Religia: catolicism 92%, protestantism

Moneda: peso boliviano

Forma de guvernământ: republică

Ziua naţională: 6 august

 

Geografie: B. este aşezată în zona centrală a Anzilor, in America de Sud. Limite: Brazilia (E), Paraguay (SE), Argentina (S), Chile, Peru (V). Nu are ieşire la mare. G. fizică: Relieful are două reg. complet diferite: înălţimile Anzilor cu vulcani stinşi, la V, ş i câmpia la E. Anzii Cordilleri în B. se divid în 2 lanţuri: Oriental şi Occidental, care delimitează podişurile înalte (3.500 m alt.) şi care se întind pe 700 km lungime şi 500 km lăţime. În Cordillera Orientală se află vf. cele mai înalte din B.: Illampu (6.706 m), Nevado Sajana (6.780 m) şi Ancohuma (6.919 m). Între Cordillera Orientală şi câmpie sunt văile fertile (yungas). Între cele două Cordillere se întinde un podiş vălurit, Altiplano (3.300­3.800 m). La 3.850 m se află lacul Titicaca, la cea mai mare înălţime din lume. Este navigabil. Ape: fl. Ama­zonul şi fl. Paraguay. Clima: este tropicală; în E caldă şi ploioasă; în văi şi munţi climatul este temperat sau rece. Temp. medie anuală: 7°C în Altiplano; 10°C-21°C în yungas; 23°C­27°C în câmpii. Precipitaţiile 580 mm/an în La Paz, 640-890 mm/an în yungas; 1.780 mm/an (în noiem­brie-martie) în NE; 510 mm/an în SE. Floră şi faună: Pădurile tropicale (jungla) cuprind 42% din terit. (arborele de cauciuc, pinul Parana etc.); podişurile sunt acoperite de savană. În Altiplano este zonă de stepă, cu pâlcuri de arbuşti. Fauna este variată: lama, alpaca, maimuţe, şerpi veninoşi, papagali şi alte păsări specifice zonei. Populaţia: este compusă din amerindieni (indigeni) 42%, metişi 31%, europeni 15%, indigeni din junglă. Concentrarea pop. în zonele înalte (Altiplano) cca. 80%. În deceniul V-VI s-a făcut o serioasă colonizare rurală în zona estică joasă. Rata natalităţii: 33,2‰; a morta­lităţii: 9,1‰. Rata pop. urbane: 58%. Resurse şi economie: Una din cele mai sărace ţări ale Americii de Sud, deşi are resurse variate ale subsolului, dar pe care le valorifică foarte slab. Res. min.: argint, staniu (printre marii producători mondiali), stibiu, plumb, aur, cupru, zinc, bismut, wolfram, antimoniu, azbest, petrol. Exportă: cositor, argint, aur, plumb, cupru, wolfram, petrol. Agric. practicată, îndeosebi în Altiplano şi mai slab în reg. amazoniană: culturi de coca, orz, porumb, grâu, orez, batate, viţă de vie, tutun. Creşterea animalelor: ovine, bovine, asini, lama şi al­paca. Alte res.: lemn, cauciuc natural. Ind. slab dez­voltată; mai importantă este fabricarea cocainei pe care o exportă. Transporturi şi comunicaţii: căi ferate, căi rutiere, au­tovehicule. Aeroport la: La Paz, Santa Cruz, Sucre. Oraşe: Santa Cruz de la Sierra, Cochabamba, Oruro, Potosi. Istoria: Înainte de sec. X, pe înaltele platouri boliviene a fost leagănul civilizaţiei aymara sau colla, cultura Tiahuanaco, cea mai evoluată la epoca respectivă. În sec. X, incaşii din Peru cuceresc înălţimile platoului, care sunt integrate imperiului lor. Incaşii adoptă unele elemente ale culturii colla (tehnică agricolă, organizare socială), dar le impun limba lor, ciuechua, care va fi după aymara, limba cea mai vorbită în B. In 1535, B. începe a fi cucerită de spanioli şi apoi inclusă în Vicerega­tul Peru numind-o Peru Superior, devenit Viceregatul Rio de la Plata (1776). Colonizarea se intensifică odată cu des­coperirea minelor de argint din Potosi, care 3 secole vor ali­menta Spania cu aceste resurse. Indienii sunt reduşi la sclavaj în mine. În 1780 se ridică Tupac Amaru, în Peru, antrenând şi miile de colla din B. În 1825, B. îşi proclamă independenţa şi ia numele revoluţionarului Simon Bolivar. Sec. XIX şi XX înseamnă instabilitate politică pentru B. (peste 200 lovituri de stat), care duc ţara la dezastru econ. (a doua în ordinea sărăciei din America de Sud). În urma războiului Pacificului (1879-18Ş3) B. pierde în favoarea statului Chile ieşirea la Pa­cific (prov. Antofagasta); în urma războiului cu Paraguay, pierde 60% din Chaco (zonă petroliferă); în 1903 este obligată să cedeze Braziliei o regiune bogată în arbori de cauciuc: reg. Acre. Între 1952-1964 sunt naţionalizate minele de cositor şi se face o reformă agrară; cea mai radicală de pe continent; tensiuni sociale, puciuri militare (1964-1982) care dezorga­nizează viaţa social-politică şi economică. B. devine un furni­zor de droguri (culturi ilegale de coca) ceea ce o parti­cularizează negativ. Statul: este republică prezidenţială, conform Consti­tuţiei din 1946. Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi de Congresul naţional; cea executivă de un cabinet numit şi condus de preşedinte. Multipar­titism