Camerun

 Denumirea oficială: Republica Camerun

Capitala: Yaounde (654.000 loc.)

Limba oficială: franceza, engleza; limbi vorbită: dialecte bantu, sudaneze şi nigeriene

Suprafaţa: 475.000 km2

Locuitori: 12,8 mil. (27 loc. km2)

Religia: animism 45%, islamism 20%, catolicism 30%

Moneda: francul CFA

Forma de guvernământ: republică

Ziua naţională: 2 iunie

 

Geografia: C. este aşezat pe coasta occidentală a Africii subecuatori­ale guineze, având 320 km de litoral (Oc. Atlantic). Limi­te: Nigeria (V şi NV), Ciad (E), Africa Centrală (E), Congo, Gabon şi Guineea Ecuatorială (S), Oc. Atlantic (SE). G. fizică: Zona de coastă este o fâşie de câmpie; urmează o succesiune de coline împădurite. Mai departe de zona coastei începe un masiv de aprox. 1.000 m înălţime în zona centrală şi 4.700 m în N. La N de Douala (port) se ridică izolat muntele Camerun (4.700 m alt.), vulcan stins. În N ţării este o câmpie traversată de afluentul Nigerului, Benoue. Reţeaua fluvială este foarte bogată. Apele impor­tante: Kuakua, care formează pe cursul inferior catarac­tele de la Ilia (cădere 16 m, lăţime 1.200 m), Camerunul şi Vuri; majoritatea cursului este navigabil. În văi şi pe aflu­enţi există numeroase lacuri: Elefante, Sodem, Gran Endu (208 m adâncime) în craterul unui vulcan stins. Clima: subecuatorială (S), una dintre cele mai dure de pe continent, fierbinte şi extrem de umedă; pe coastă 20°-32°C. Precipitaţiile: 5.000 mm/an, în unele zone depăşind 8.000 mm/an. În restul ţării, climă tropicală, cu precipi­taţii de aprox. 1.250 mm/an. Floră şi faună: Pădurile tropicale dense şi umede ocupă 50,6% din terit. ţării; pe înălţimile situate de-a lungul coas­tei, se întind pe o lăţime de 150-200 km. Pe podiş, în N, sa­vane, zone arborescente, mlaştini. Rezervaţii, parcuri naţionale: Benoue (N), Bouba-N'Djida (NE), Du Faro (E). Faună bogată: gorile, girafe, antilope, elefanţi. Populaţia: Negri bantu (majoritari) 40%, negri sudanezi, hamiţi şi arabi. Grupurile etnice: fulan, haussa, kanuri, shua-arab în N; ghaya, wute, laka, mbun, mambila în S. Cea mai mare parte a populaţiei se află în partea estică 1/3 din populaţie trăieşte în S, pe coastă; 60% în N., aprox. 10% în păduri (în special pigmeii, cei mai vechi locuitori ai teritoriului). Rata natalităţii: 39,4‰, mortalita­tea: 10,7‰; populaţia urbană: 44%. Peste 60% din popu­laţie este ocupată în agric. Resurse şi economie: petrol, hidroenergie, lemn de esenţă preţioasă (mahon, abanos); cafea, cacao, mei, sorg, po­rumb, batate, manioc. Creşterea animalelor: bovine, ovine, caprine. Zăcăminte de bauxită, cupru, cositor, în N şi NE, în prelungirea masivului bazaltic al Munţilor Camerun. Transporturi şi comunicaţii: Căi ferate, aeroporturi la Donala, Edea. Majoritatea apelor navigabile. Istoria: În sec. al XIII-lea N ţării era locuit de sao, strămoşii posibili ai triburilor sudaneze, iar în S de bantu. În 1469, navigatorul portughez Fernando de Poo atinge prima oară coasta. Ţara­ este sub dominaţia bornu. În sec. al XVII-lea, triburile fang şi donala se stabilesc în S. În sec. al XVIII-lea regatul Mandara din NV, format în sec. al XV-lea, se emancipează de sub do­minaţia bornu. În sec. al XIX-lea, triburile fulbe cuceresc zona central-nordică, unde impun islamismul (în Adamaoua). În 1860, britanicii şi germanii intervin prin misionari. În 1884, primul tratat prin care Camerun devine colonie germană. În 1916, Aliaţii îi înlătură pe germani. În 1919 şi 1922, Came­run este împărţit de către Liga Naţiunilor în două zone, sub mandat britanic (NV) şi francez (E). În 1946, mandatele se transformă în tutelă, prin decizia ONU. În 1960, Cameruntd francez devine independent, în frunte cu un preşedinte de re­publică; în 1961; în urma unui plebiscit organizat de ONU, nordul Camerunului britanic se uneşte cu Nigeriu, iar sudul cu C. Republica devine federală. În 1966, se instaurează un regim cu partid unic. În 1972, federaţia devine republică uni­tară, iar la 2 iunie 1972 se dă o nouă Constituţie. Până în 1990, partid unic. Statul: este republică prezidenţială, potrivit Constituţiei din 1972. Puterea legislativă este exercitată de preşedinte-şi Adunarea Naţională; cea executivă, de un cabinet numit de preşedinte (care este ales prin vot direct). Multipartitism