Chile

 Denumirea oficială: Republica Chile

Capitala: Santiago de Chile (4,38 mil. loc.)

Limba oficială:  spaniola

Suprafaţa: 757.000 km2

Locuitori: 14,47 mil. (19 loc./km2)

Religia: catolicism 80%, protestantism 6%, religii amero­indiene

Moneda: peso chilian

Forma de guvernământ: republică

Ziua naţională: 18 septembrie

 

Geografie: Statul C. este aşezat în America de Sud, cuprinzând versan­tul vestic al Anzilor, între G. Arica şi Capul Horn şi Ţara de Foc (Fierra del Fuego). Limite: Peru (N), Bolivia, Argentina (E), Oc. Pacific (V). G. fizică: C. se întinde de-a lungul Oc. Pacific pe 4.270 km lungime; având o lăţime de 100-200 km în medie, max.: 430 km. Relieful este marcat de lanţul Anzilor Cordilleri la E, şi Munţii Coastei (Cordillera de la Costa), 1000-2.000 m la V. Între ei, depresiuni discon­tinue sau „Valea”. Cel mai înalt vf. din Anzi (4.500­-7.000 m) este Ojos del Salado 7.100 m alt. Mţii Anzi au mulţi vulcani activi, din cei cca. 1.000 de-a lungul graniţei cu Argentina, fiind considerat al doilea „cerc de foc al Pacificului”. Zonă intens seismică. Cutremu­rul din 1961 este considerat „cea mai mare catastrofă geologică” înregistrată în istoria planetei. În N, platoul Punta de Ataeama (la 3.000 m alt., zonă deşertică de 260.000 km2), un adevărat peisaj lunar. Zona centrală, Valle Central şi de S sunt cele mai fertile; cea din ex­tremul sudic este o reg. accidentată, cu lacuri, păduri şi vulcani, cu peisaje de o frumuseţe excepţională, cu mii de insule şi fiorduri în semideşertul austral al Patago­niei. Limita naturală a graniţei de S este calota glaciară a Antarctidei. Apele au cursuri scurte, cu debite bo­gate, alimentate de zăpezi şi gheţari, reprezentând un bogat rezervor hidroenergetic: Bio-Bio (380 km), Maipo (250 km), Maule (140 km), Valdivia (250 km). Clima: este foarte variată, datorită extinderii mari a mării; climă subtropicală, oceanică, rece, şubantarctică. În N, în deşertul Atacama, temp. se ridică la 38°C ziua, iar noaptea coboară la 0°C. Zona centrală are climat temperat cu nuanţe oceanice; ploile sunt regulate. În semideşertul din Patagonia: climat de stepă, vânturi vi­olente, furtuni de zăpadă. Precipitaţiile: practic lipsesc în N; 360 mm/an la Santiago; 3.050 mm/an pe valea Valdaviei; 3.050 mm/an îm SV Anzilor; 480 mm/an la Puntas Arenas. Temp. medie anuală: 19°C în N (în orice anotimp); în Santiago: 8°C (iarna) şi 21°C (vara); sub punctul de îngheţ în S. Floră şi faună: Vegetaţie extrem de săracă în N, sub­tropicală în zona centrală, cu păduri (27% din terit.): de foioase şi de conifere în S. Faună variată, în funcţie de zona vegetală. Populaţia: este formată din metişi 65%, albi 25%, amerindieni. Concentrarea max. a pop. în Valle Centrall (zona capitalei), de-a lungul coastei Oc. Pacific. În deşertul Atacama şi în Ţara de Foc: sub 1 loc./km2. Rata natalităţii: 20‰; a mortalităţii: 5,8‰. Rata pop. ur­bane 86%. Resurse şi economie: Economia chiliană este relativ diversificată şi echilibrată. Ind. minieră este foarte pu­ternică: mine de cupru (la Chuquicamata şi Escondi­da), aur, argint, salpetru, borax, iod, sulf, fier, molib­den, petrol, cărbune, mangan, mercur. Agric. susţine consumul intern: grâu, orz, secară, porumb, cartofi, viţă de vie, sfeclă de zahăr, pomi fructiferi, cânepă, tutun. Creşterea animalelor: ovine, porcine, bovine, caprine. Un aport important al economiei îl constituie lemnul şi pescuitul. Exportă: cupru, salpetru, mine­reuri, iod, borax, carne, lână, lemn. Ind. prelucrătoare: a lemnului, constr. de maşini, de nave. Transporturi şi comunicaţii: căi ferate, căi rutiere, autovehicule, flotă comercială. Aeroport la Santiago, Antofagăsta, Iquique, Puerto Montt, Punta Arenas. Oraşe: Valparaiso, Vina del Mar, Talcachuano, Concep­ti6n, Antofagasta, Teinuco, Arica. Există 3 universităţi în Santiago, 2 în Valparaiso şi câte una în: Valdivia, Conceptionai Antofagasta. Istoria: C. precolumbian era locuit de indienii araueani, victime suc­cesive ale invaziei incaşilor (mijlocul sec. XV), apoi al cuceririi spaniole (1535-1545) a centrului şi nordului. În 1541, Pedro de Valdivia fcmdează Santiago. Peclro de Valdmict va fi ucis de araucanii (indigeni), care timp ce trei secole vor lupta contra prezenţei spaniolilor şi înaintării lor în sud. În 1778, C. devine Căpitănia Generală Chile. Din 1810 se de­clanşează lupta de eliberare. În 1814, insurgenţii sunt conduşi de Bernardo O'Higgins şi Jose Miguel Carrera, care sunt iniţial învinşi de spanioli. În 1818 C. îşi proclamă indepen­denţa de stat. În 1879-1883: Războiul Pacificului, contra Bo­liviei şi Perului, în urma căruia C. îşi măreşte terit. cu prov. ­Antofagasta (fostă a Boliviei) şi cu prov. Trapaca, Arica şi Tacna, ale Perului, pe care i le retrocedează în 1929. În 1970 preşedintele ales Salvador Allende naţionalizează industria şi firmele străine (multe nord-americane), face reformă agrară, duce o politică externă de apropiere de Cuba, China şi UPSS. Până în 1973 urmează 46 de ani de guvernare constitutională (ceea ce este o excepţie pentru zona latino-americană), când vine la putere, prin lovitură de stat militară, gen. Augusto Pinochet Ugarte; fostul preşedinte ales, Salvador Allende (de orientare marxist-leninistă), îşi găseşte moartea în acest puci militar. După 15 ani de dictatură, ţara revine la un regim democratic, în urma respingerii prin plebiscit a programului gen. Pinochet, care rămâne la conducere până în 1990, când îi înceta mandatul. În 1993 este ales un preşedinte democrat-­creştin. Statul: este republică prezidenţială, conform Consti­tuţiei din 1981. Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi Congresul Naţional (Senat şi Camera Deputaţilor); cea executivă de un cabinet numit şi con­dus de preşedinte. Multipartitism