Denumirea oficială: Republica Cote d'Ivoire
Capitala:
Yamoussoukro (130.000 loc.)
Limba
oficială: franceza; uzuale: dioula, baoule şi dialecte sudaneze
Suprafaţa:
320.000 km2
Locuitori:
14,73 mil. (46 loc./km2)
Religia:
animism 65%, islamism 23%, catolicism 10%, alte culte creştine
Moneda:
francul CFA
Forma
de guvernământ: republică
Ziua
naţională: 7 decembrie
Geografia: Statul C. de F. este aşezat în Africa Occidentală, pe coasta Golfului Guineei, zona ecuatorială. Limite: Mali, Burkina Fasso (N), Ghana (E), Oc. Atlantic (S), Liberia (SV); Guineea (V). G. fizică: În sud, terit. de coastă atlantică, nisipoasă, urmând un lanţ de lagune, un cordon lacustru, apoi o câmpie vastă. În vest, coasta este stâncoasă. În restul ţării, un podiş relativ înalt (1.500 m), care coboară spre golf în trepte. De la N spre S (spre ocean), ţara e străbătută de cursuri de apă cu văi adânci: Comoe, Bandama, Sassandra, Cavally. Clima: cunoaşte diferenţe serioase: în S, ecuatorială; cu umiditate permanentă şi cu perioade de precipitaţii mari (4.000 mm/an); în N, tropicală, cu mai puţine precipitaţii (1.500 mm/an) şi cu mari variaţii de temperatură; vântul cald şi uscat (harmattan) bate frecvent dinspre Sahara. Floră şi faună: Pe câmpia din S, bogate păduri ecuatoriale, care. se prelungesc în păduri tropicale, ca nişte tunele vegetale de-a lungul apelor, numite păduri-galerii. Parcuri naţionale: Comoe în N, Peko şi Sangbe în V, Ta în SV. În lagune cresc cocotieri care fixează dunele de nisip. Podişul din N, uşor ondulat, este acoperit de savană tropicală. Populaţia: 99% negri. În zonele împădurite se păstrează mai bine structura tribală. Principalele grupuri etnice: agnis-ashantes şi krumen, iar în savană, dominant, mandinga. O mare mobilitate a populaţiei spre S, unde e cea mai mare densitate. Mulţi imigranţi din Volta Superioară, veniţi pe plantaţii. 3/5 din populaţia activă în agric., în special pe plantaţiile de cacao. Crescători de animale. Rata natalităţii: 47,6‰, a mortalităţii: 15,3‰; populaţia urbană 43%. Resurse şi economie: Bogăţia cea mai importantă: cacao (primul producător şi exportator mondial); cafea, porumb, sorg (consum intern), banane, nuci de cocos; animale (bovine, ovine, caprine), peşte. Resurse minerale: petrol, diamante, mangan. Printre cei mai importanţi exportatori africani de cafea, cacao; lemn preţios (mahon). Transporturi şi comunicaţii: sistem feroviar. După 1934 se deschide calea ferată dintre vechea capitală Abidjan şi Niger, până la graniţa cu Volta Superioară care era integrată parţial Coastei de Fildeş (1932-1947). Oraşe: Abidjan (S, fosta capitală), Boua, Daola (în centru), Bondoukou (E). Istoria: Încă din sec. al XVI-lea începe islamizarea populaţiei mandiga (din savană) şi durează până în sec. al XVIII-lea când mandiga se unesc cu senoufo. În sec. XVII C. de F. este descoperită de portughezi. În sec. XVII-XVIII, când negustorii francezi fondează primele aşezări europene, existau aici câteva regate. În 1842, francezii iau în stăpânire zona lagunară. În 1893 se creează colonia Cote d'Ivoire care din 1904-1958 este alipită Africii Occidentale Franceze. „Teritoriu de peste mări” din 1946, devine republică autonomă în 1958, în cadrul Comunităţii Franceze, iar în 1960 îşi proclamă independenţa. Cunoaşte o perioadă de linişte şi înflorire, fiind unul dintre cele mai prospere state din Africa. Statul: este republică prezidenţială, potrivit Constituţiei din 1960 (amendată în 1990). Puterea legislativă revine preşedintelui (ales prin vot direct) şi Adunării Naţionale; cea executivă, preşedintelui şi cabinetului condus de un prim-ministru desemnat de preşedinte. Multipartitism.
Comentarii
Trimiteți un comentariu