Congo

 Denumirea oficială: Republica Populară Congo

Capitala: Brazzaville (800.000 loc.)

Limba oficială: franceza

Suprafaţa: 342.000 km2

Locuitori: 2,66 mil. (8 loc./km2)

Religia: animism 50%, catolicism 40%, protestantism, is­lamism

­Moneda: francul CFA

Forma de guvernământ: republică

Ziua naţională: 15 august

 

Geografia: C. este aşezat în Africa ecuatorială de V. Ieşire la mare. Limitele: Camerun, Rep. Centrafricană (N), Zair (E şi SE), Angola (S), Oc. Atlantic (SV), Gabon (V). G. Fizică: Străbătut de Ecuator, Congo face parte din podişul central african care coboară în trepte spre ocean. Coasta este o câmpie joasă. Spre V, paralel cu Oc. Atlantic, lanţuri muntoase de mică înălţime (700-1.000 m). În E; da­torită fluviului Congo (Zair) şi a afluenţilor săi, Oubangi şi Sangha, se întinde o câmpie vastă, mlăştinoasă. Clima: este ecuatorială, în medie 25°C. În lunile călduroase temperatura urcă până la 30°C, cea mai scăzută fiind de 23°C. Precipitaţiile, între 1.200-1.700 mm/an. Floră şi faună: Pădurile bogate, de esenţă preţioasă, se întind pe 2/3 din teritoriu. Fauna este variată: gorile, pi­sici sălbatice aurii, elefanţi. În NV se află Parcul Naţional D'Odzala. Populaţia: este formată din negri bantu şi sudanezi, care înglobează o multitudine de grupe etnice. Printre cele mai importante: batekes, bakongo (pe podişul Congo), bali, bayandzi, bandjo, bolobo, bonga, pigmei în păduri. Resurse şi economie: petrol şi un bogat fond forestier, petrol, cupru, plumb, zinc, aur, diamante. Ind. de prelu­crarea lemnului, zahăr. Se cultivă: manioc, batate, orez, banane, arahide de pământ, cacao, nuci de cocos, bum­bac. Alte res.: cauciuc, lemn (okoume, abanos). Export: petrol, diamante, cafea, cacao, lemn brut. Economia (agri­cultura în special) sunt epuizate de experienţa marxistă a ultimelor decenii. Transporturi şi comunicaţii: reţea de cale ferată; drumuri tranzitabile tot anul, altele numai pe timp uscat. Oraşe: Point-Noire, Loubomo, Nkayi (S), Ouesso (N), Makoua (în centru). Istoria: Teritoriul C. aparţinea în evul mediu regatului C. fondat în sec. al XIII-lea (cu centrul în N Angolei), care atinge apogeul în sec. XVI, cât şi regatelor Loango, Kakongo, Bateke. În 1482, navigatorul portughez Diego Ciro descoperă estuarului Congo. Pe coastă sunt create factorii portugheze, iar în sec. XVII şi XVIII franceze. În 1875-1880, Pierre Savorgnan de Brazza pune stăpânire pe terit. C. şi întemeiază oraşul Braz­zaville. În 1888 este unit cu Gabonul, devenind colonia Congo francez. Din 1910 până în 1958 face parte din Africa Ecuato­rială Franceză sub denumirea de Congo Central. În 1958 obţine statutul de republică autonomă în cadrul Comunităţii Franceze, iar la 25 august 1960, îşi proclamă independenţa. În 1968 puterea e preluată de Consiliul Naţional al Revoluţiei, care proclamă în 1969 Republica Populară Congo, adoptând o cale de dezvoltare marxist-leninistă. Partid unic (P. Congolez al Muncii). În 1990 se renunţă la marxism-leninism pentru social-democraţie. Statul: este republică prezidenţială conform Constituţiei din 1990. Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi Adunarea Naţională Populară; cea executivă, de preşedinte şi de Consiliul de Miniştri numit de Adunarea Naţională. Pluripartitism.