Cuba

 Denurnirea oficială: Republica Cuba

Capitala: Havana (2 mil. loc.)

Limba oficială: spaniola

Suprafaţa: 114.000 km2

Locuitori: 11,11 mil. (100 loc./km2)

Religia: catolicism 80%; protestantism 3%

Moneda: peso-ul cubanez

Forma de guvernământ: republică

Ziua naţională: 26 iulie

 

Geografie: C. este aşezată în America Centrală insulară la 180 km la sud de Florida (74°8' şi 84°57’ longit. vestică; 19°49' şi 23°18' lat. nordică. Limite: G. Mexic (NV), M. Caraibelor (S), Oc. Atlantic (N şi E). G. fizică: Ins. C. are 3500 km de coastă. Ţărmul este foarte fragmentat şi cu multe insule de-a lungul său; cca. 1600; Isla de Pinos, 3061 km2. C. cuprinde cea mai mare ins. din arh. Antilelor; se caracterizează prin câmpii joase şi platouri calcaroase, cu excepţia sud-es­tului, cu masive din roci dure (Sierra Maestra cu Pico Turquino, 2000 m şi Sierra del Cristal). În centru, Sier­ra Trinidad (1017 m alt/. max.); în vest, Sierra Organos (762 m, de natură calcaroasă. Coasta sudică este mlăştinoasă. Râuri scurte (cca. 200), cu debit mare (Cauto, 250 km). Clima: este tropicală şi subtropicală, cu cicloane puter­nice (dezastruoase). Precipitaţii: 1140 mm / an în interi­or şi mai scăzute în E. Temp. medie anuală, în ianuarie şi iulie: 22°C şi 28°C în Havana. În E temp. este mai ridicată. Anotimpul ploios: primăvara ş i vara; cel uscat: toamna şi iarna. Floră şi faună: Pădurile tropicale (de esenţă preţioasă) prezente numai în munţi, cuprind 11% din terit.; păşunile (savană) 34%. Faună bogată în păsări, peşti; animale specifice savanei şi pădurii tropicale. Populaţia: este formată dintr-un mozaic: albi, cca. 70%; metişi şi mulatri 19%; negri. Concentrarea max. a pop. în zona reg. de NV (în Havana, cca. 20% din pop.) şi în SV (reg. Manzanillo, Santiago de Cuba, Guantanamo). Rata natalităţii: 14,9‰; rata mortalităţii: 7‰. Rata pop. urbane: 76%.

Resurse şi economie: Econ. socialistă, cu planificarea centralizată, bazată relativ pe monocultură (trestie de zahăr); 80% din exportul C. este zahărul; creşterea bovinelor pentru consum intern. Res. min.: nichel, mangan, crom, cupru. Ind. prelucrătoare: (tradiţionale): zahăr şi tutun; siderurgică, metalurgie neferoasă, chi­mică, textilă. Transporturi şi comunicaţii: reţea de căi ferate; căi ru­tiere care străbat de-a lungul ţării; vehicule; flotă co­mercială. Aeroport la Havana. Oraşe: Santiago de Cuba (port); Camaguey, Holguin, Guantanamo, Santa Clara, Bayamo, Manzamillo. Există Universitate la Havana. Istoria: Locuită iniţial de populaţii indiene (Arawak), C. este descoperită de Columb (1492) şi devine colonie spaniolă (cuceritorul: Diego Velasquez). Sclavii negri îi vor înlocui pe indienii exterminaţi. Sec. XVIII o colonie bogată în plantaţii de tuţun. C. devine o mare producătoare de trestie de zahăr. În 1818 cubanezii obţin libertatea comerţului. Revoltele sclavilor negri. În 1868-78, 1895 conduc la intervenţia SUA (războiul americano-spaniol, 1898); Spania e învinsă. (În 1880 sclavia este abolită). C. trece sub administraţia SUA (un guvern militar american) până în 1902, când îşi proclamă independenţa. (În 1901, Constituţia republicii; ţara rămâne dependentă de SUA, care intervine succesiv pentru a se impune economic. Între 1925-33 ţara este condusă de un dictator (Gerardo Machado) care este răsturnat pe cale armată. Între 1933-1944, generalul Batista, favorabil SUA, conduce C. (în 1940 devine preşedin­te). În 1952, Batista suspendă Constituţia. În 1953, după o rebeliune încheiată cu eşec, Fidel Castro este închis, apoi exi­lat. În 1956 F. Castro debarcă în Cuba şi începe lupta de ghe­rilă (din trupe eterogene) în Sierra Maestra. În 1959 Batista este răsturnat. F. Castro devine prim-ministru; duce o politică de naţionalizare a firmelor nord-americane, ceea ce determină SUA să impună C. un embargou comercial. URSS susţine noul regim. O tentativă anticastristă este respinsă. În 1960, C. este declarată Republică Populară. În 1962 criza cubaneză; ruperea relaţiilor americano-cubaneze; datorită instalării ra­chetelor sovietice cu rază medie de acţiune în C. Hrusciov de­cide retragerea rachetelor. În 1976, prin noua Constituţie, se instaurează rolul conducător în stat al P. Comunist. Castro monopolizează puterea; izolată, supusă unui regim socialist (econ. si politic), tot mai represiv, C. naţionalizează comerţul particular, impune munca obligatorie, exerciţii militare în şcoli etc. C. exportă revoluţie în ţările latino-americane şi susţine regimurile marxiste din Africa, unde participă armat (Angola, 1975), Etiopia (1977). În 1979 C. aderă la Mişcarea ţărilor nealiniate (Conferinţa de la Havana). Multe valuri de emigranţi cubanezi către Florida (SUA). După 1990, pierzând ajutorul URSS, C, este tot mai izolată pe scena internaţională; regimul Castro adânceşte criza soc-econ. şi pol. a C. Statul: este republică (regim socialist), conform Consti­tuţiei din 1976. Puterea legislativă este exercitată de Adunarea Naţională a Puterii Populare, iar între sesiu­nile ei, de Consiliul de Stat; cea executivă de Consiliul de Miniştri, condus de preşedintele Consiliului de Stat. Şeful Statului: preşedintele Consiliului de Stat: Fidel Castro, care este şi preşedinte al Consiliului de Miniştri. Partid unic