Denumirea
oficială: Republica Djibouti
Capitala:
Djibouti (220.000 loc.)
Limba
oficială: franceza, araba
Suprafaţa:
23.000 km2
Locuitori:
589.000 (26 loc./km2)
Religia:
islamism 94%, catolicism
Moneda:
francul Djibouti
Forma
de guvernământ: republică
Ziua
naţională: 27 iunie
Geografia: D. este aşezat în E Africii, la Oc. Indian. Prin situarea sa la intrarea în Marea Roşie, teritoriul are o importanţă strategică. Limite: Somalia (S), Etiopia (V), Oc. Indian (Golful Aden, N şi NV). G. fizică: Aşezat în faţa Golfului Aden, Djibouti se află pe traiectoria marilor rute maritime care unesc Mediterana cu Asia de-a lungul Mării Roşii. Solul este arid, de origine vulcanică, format în principal dintr-un podiş de mică înălţime, cu vaste câmpii pârjolite. În zona central nordică, paralel cu Marea Roşie, este o zonă tectonică marcată de o falie, cu cele mai joase altitudini de pe continent. Lacuri, în general sărate, Assal (170 m sub nivelul mării). În N, lanţuri bazaltice. Cele mai mari înălţimi, la frontiera sudică: conul vulcanic Yebel Mussa Ali (2.050 m). Clima: este toridă, tropical-aridă, caracteristică zonei de coastă deşertice, cu temperaturi foarte ridicate. În afara zonei montane, se simte puternic lipsa precipitaţiilor (sub 200 mm/an). Floră şi faună: Pe câmpiile podişului, plante xerofite. Munţii acoperiţi de vegetaţie permanentă. Faună marină foarte variată: ton, crustacee (languste), moluşte. Populaţia: Există trei grup etnice, vorbind trei limbi diferite: afari (de origine danakli), pe trei sferturi din teritoriu, issas (în S) şi arabi. O mare parte a populaţiei este nomadă şi seminomadă. Aproape jumătate din întreaga populaţie trăieşte, în capitală. Ocupaţii: păstoritul, horticultura (în jurul capitalei Djibouti şi a oraşului Ambouli). Rata natalităţii: 37‰, a mortalităţii: 14,8‰; populaţia urbană 83%. Resurse şi economie: Ţară săracă, lipsită de resurse minerale, fără posibilitatea unei agriculturi susţinute. Animalele şi produsele lactate sunt pentru consum. Sare din lacul Assal. Importantă este activitatea portului Djibouti, pe ruta ce leagă Europa de Asia, Africa de E şi Australia: poartă spre lume a comerţului etiopian. Se importă majoritatea produselor de consum. Alte res.: cultura palmierilor, creşterea animalelor: capre, oi, asini, cămile. Transporturi şi comunicaţii: drumuri tranzitabile, sistem de cale ferată; calea ferată Etiopia-Djibouti este principala sursă de bogăţie a ţării. Aeroport la Djibouti. Oraşe: Dikhil, Ali-Sabieh, Tadjoura, Obock (port). Istoria: Teritoriul a fost populat din evul mediu de triburile issa (de origine somaleză) şi afar (de origine etiopiană, danakli). Din sec. al XIX-lea, D. face parte din Sultanatul Moscat şi Zanzibar. În 1862, pe baza acordului cu triburile afar, Franţa obţine dreptul de a ancora în portul Obock. În 1884, sultanatul afarilor (Tadjurah), iar în 1885 cel al triburilor issa devin protectorate franceze, iar în 1896, colonie sub numele de „Coasta Franceză a Somalilor”. În 1897 portul D. devine, prin acord franco-etiopian, port de tranzit pentru Etiopia; în 1917 se deschide calea ferată Addis-Abeba-Djibouti. În 1946, Djibouti este „teritoriu de peste mări” al Franţei, în 1947 îşi câştigă autonomia, în 1977 devine stat-independent, având în frunte un preşedinte. Tensiuni etnice între populaţiile afar şi issa; presiuni şi pretenţii teritoriale din partea Etiopiei şi a Somaliei. Franţa ajută cu o forţă de menţinere a păcii. Statul: este republică prezidenţială, conform Constituţiei din 1981. Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi Camera Deputaţilor, cea executivă de preşedinte şi Consiliul de Miniştri numit de preşedinte. Un partid în ţară, alte şase în ilegalitate sau în exil.
Comentarii
Trimiteți un comentariu