Etiopia

 Denumirea oficială: Republica Democratică Etiopia

Capitala: Addis-Abeba (1,91 mil. loc.)

Limba oficială: amhara; limbi vorbite: araba, engleza, franceza

Suprafaţa: 1.100.000 km2

Locuitori: 53,7 mil. (52 loc./km2)

Religia: creştinism (copţi) 65%; islamism 30%; ortodoxism etiopian, animism

Moneda: birr-ul

Forma de guvernământ: republică

Ziua naţională: 12 septembrie

 

Geografia: E. este aşezată în E Africii, în zona subecuatorială. Limite: Djibouti (E), Somalia (E şi SE), Kenia (S), Sudanul (V). G. fizică: E. se întinde peste un podiş muntos, bazaltic, o „fortăreaţă de stâncă”. Predomină înălţimile vulcanice: Ras Dashna (4.620 m) la N de lacul Tanah; Bwahit (4.503 m), Guna (4.280 m). În zona de E se află Masivul Etiopian de unde izvorăsc Nilul Albastru sau Âbbai şi multe alte ape ale continentului. Masivul este traversat la S de fosa Awash; aflată pe Rift Valley (linia de fractură tectonică a Africii de E). În SE se află podişul Ogaden, care se întâlneşte cu Masivul Etiopian. În E, depresiunea Danakil, sub nivelul mării (-160 m). Ape: în S, Juba şi Shebelby (cu multe cascade). În N, Takazze, vijelios şi care în perioadele de precipitaţii devine o barieră de netrecut între nor­dul şi centrul ţării. Există multe lacuri: Tanah (N), Abaya, Stefanie, Rudolf, care în extrema septentrională primeşte apele lui Omo, un curs de apă rapid, nenavigabil, cu mulţi afluenţi. Clima: este blândă, tropicală-moderată; în apropierea Ecu­atorului diferă după altitudine. Anotimpul uscat ţine din octombrie până la mijlocul lui iunie; precipitaţiile aduse de muson, dinspre SV, ţin din iunie până în septembrie. În E clima este mai aridă. Pe înălţimi, climat temperat. Floră şi faună: În zonele uscate, ierburi xerofite, savană pe podiş, păduri tropicale, păduri de conifere. Parcuri naţionale unde flora şi fauna sunt ocrotite (Parcul Naţio­nal - „Munţii Maimuţelor”). Populaţia: este formată din mai multe grupe etnice, dintre care cele mai importante sunt: amhara, în zona muntoasă centrală, şi tigrini, în N, ambele de origine hamito­semitică; galla, păstori şi agricultori de origine hamitică (aproape o jumătate din totalul populaţiei), somali (nu­meroşi în Harar, care este centrul musulman), negri su­danezi. Cea mai mare parte a populaţiei (cca. 95%) este concentrată în regiunile înalte. Rata natalităţii: 45,4‰, mortalitatea: 15,9‰. Populaţia urbană: 13%. Resurse şi economie: În spărturile pădurilor tropicale, la altitudini de sub 1.800 m culturi de bumbac, porumb, tutun. La peste 1.500 m, orzul şi creşterea animalelor. Între 1.800-2.500 m se dezvoltă zona cea mai bogată: ce­reale, fructe, cafea. Creşterea animalelor bovine, caprine, cămile, asini. Alte res.: gumă arabică; aur, platină, argint, sare. Ind. de prelucrare a lemnului. Etiopia este una dintre cele mai populate şi mai sărace ţări ale Africii. Transporturi şi comunicaţii: căi ferate, autovehicule. ­Oraşe: Dire Dawa, Dessie, Gondar. Istoria: În antichitate, E. este influenţată de civilizaţia egipteană şi de cea elenistică. Cel mai vechi stat independent al Africii. În sec. I-IX d. Hr., regatul Aksum, condus de un negus (regele regilor) şi care se întindea până la Nilul Albastru; este creştinat de biserica egipteană (coptă) în sec. al IV-lea sub forma monofizită; în sec. al VI-lea cunoaşte cea mai înflori­toare perioadă. În sec. al X-lea regatul cade sub islam. Între 1140-1270 dinastia Zagone se stabileşte la E de lacul Tanah. 1270-1283: Yekouno Amlak încearcă să restabilească regatul Aksum. Sec. XIII statul feudal etiopian, cu capitala la Gondar. Sec. XV-XVI luptă împotriva sultanatelor arabe de pe coasta Somaliei. Invazia triburilor galla, sprijinite de turci, este oprită între 1541-1543, cu ajutorul portughezilor. În sec. al XIX-lea, negusul Theodoros II unifică ţara, se opune pre­siunii coloniale britanice. În 1882 şi 1885 Italia ocupă por­turile Assab şi Massawa, iar în 1890 proclamă litoralul E. colonie, sub numele de Eritreea. Tentativele următoare ale Ita­liei eşuează şi se încheie pacea de la Addis-Abeba, în 1896, cu recunoaşterea independenţei E., care în 1923 devine membră a Ligii Naţiunilor. În 1931, Haile Selassie promulgă o Con­stituţie, de tip occidental. În 1935-1936, Italia cucereşte E., Eritreea şi Somalia: Africa orientală italiană. În 1941 trupele franco-engleze eliberează Etiopia şi repun pe tron pe negus. Eritreea intră în federaţia Etiopiei în 1952. În 1962, în Eri­treea alipită, rebeliune. În 1963, Addis-Abeba devine sediul OUA. În 1974, ofiţerii reformişti îl răstoarnă de la putere pe negus. E. se angajează pe drumul socialismului: regim autori­tar. În 1977 se întăresc legăturile cu URSS şi Cuba, care o susţin în lupta contra Somaliei în legătură cu Ogadenul. În 1987, o nouă Constituţie face din E. o republică populară democratică, cu partid unic. În 1988 intervine un acord de pace între E. şi Somalia. În 1989, E. este reintegrată în Liga Arabă. Între 1989-1990, are loc retragerea trupelor cubaneze; dezangajarea succesivă a URSS, slăbirea regimului, alegerea unui şef interimar al statului. Din 1991, de la războiul din Golf, E. participă la forţele multinaţionale. În 1993 guvernul dă o replică severă islamiştilor care îşi înmulţesc atentatele. Această instabilitate politică afectează viaţa social-economică a ţării. Statul: este republică prezidenţială, conform Cartei din 1991. Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi de Consiliul Reprezentanţilor; cea executivă de Consiliul de Miniştri numit de Consiliul Reprezentanţilor. Multipar­titism.