Franţa

 Denumirea oficială: Republica Franceză

Capitala: Paris (cca. l0 mil. loc.)

Limba oficială: franceza

Suprafaţa: 549.000 km2

Locuitori: 57.500.000 loc. (l03 loc./km2)

Religia: catolicism 90% ; protestantism; islamism; mozaism

Moneda: francul

Forma de guvernământ: republică

Ziua naţională: l4 iulie

 

Geografie: F. este aşezată în Europa occidentală, având ieşire la Oc. Atlantic şi M. Mediteraneană, Limite: M. Mânecii (N), Bel­gia, Luxemburgul (NE), Germania, Elveţia (E) Italia (SE), Monaco, M. Mediterană, Spania, Andora (S), Oc. Atlantic (V). Insula Corsica la S de G. Genova, în M. Ligurică. G. fizică: Relieful este variat: are munţi tineri care se întind de la M. Mediterană la Lacul Geneva: Alpii Francezi (vf. Mont Blanc 4807 m alt. max.), care descresc spre valea Rhonului. Aici se găsesc gheţari, lacuri, creste inaccesibile, văi adânci. Munţii Pirinei (Pic de Vignemale, 3298 m alt. max.) se înalţă între Franţa şi Spania; munţi vechi, care se întind în partea centrală, sudică şi nord-­estică, la graniţa estică: Munţii Jura (Cret de la Neige, l7l8 m alt. max.) la graniţa cu Elveţia; Munţii Vosgi (Grand Ballon, l424 m alt. max.) la hotarul cu Germania, Podişul Ardeni, foarte erodat (400-600 m) la graniţa cu Belgia (NE). Masivul Central are culmi vulcanice; spre S se continuă cu Munţii Ceveni. Masivul Armorican este în NV (Pen. Bretagna). Câmpiile formează o mare parte din terit. F., zone depresionare, bazine separate de munţi: bazinul Parisului, al Acvitaniei, culoarul Rhonului, Câmpia Loarei (Loire), Câmpia Alsaciei, a Flandrei şi a Normandiei, în sudul căreia sunt dealurile Normandiei, câmpiile litorale: Languedoc (S), Roussillon (S) şi Gascogne (SV). Specifică este zona rivierei‚”Coasta de Azur” între Marsilia (Marseille) şi graniţa cu Italia. F. are o reţea de ape extrem de bogată, cursul lor fiind lung, constant. Se varsă în Oc. Atlantic: Loire/Loara l020 km, Garonne 650 km, Dordogne 472 km; în M. Mânecii Seine/Sena 776 km; în M. Mediterană: Rhonul 8l2 km (522 km în F.), cu afl. Saone 480 km; Meuse 950 km şi Mosselle 550 km, se varsă în Rhin l320 km (l90 km la frontiera de E). Numeroase lacuri: Lac Leman/Geneva, 582 km2, la graniţa cu Elveţia; Bourget  45 km2, L. de Grand-Lieu 37 km2, Lac d’Annecy 27 km2, rezervorul Senei 23 km2. Clima: în vestul ţării este temperat-oceanică, influenţată de vânturile dinspre Atlantic care aduc precipitaţii bogate. Cu cât mergi spre est, înălţimile cresc, iar clima devine temperat-continentală. Pe ţărmul M. Mediteranei este o climă mediteraneană, cu veri uscate, fierbinţi, şi ierni blânde, ploioase. Uneori aici bat mistralul şi tramontul, vânturi reci. Temp. medie anuală este de 2ºC şi l8ºC (Paris); 0ºC şi l9ºC (Strasbourg); 2ºC şi l9ºC (Clermont-­Ferrand); 5ºC şi 20ºC (Bordeaux); 6ºC şi 22ºC (Marseille). Precipitaţiile, în V. mai bogate: Brest: 8l0 mm/an; Bordeaux: 760 mm/an; Strasbourg 660 mm/an; Marseille: 580 mm/an. În munţi cca. l000 mm/an. Floră şi faună: Pădurile ocupă 25% din terit. F., păduri de foioase (stejar, fag) şi de conifere. În insula Corsica o vege­taţie specifică de maquis mediteranean. Păşuni, fâneţe 25% din terit. F. Fauna: căprioare, păsări cântătoare, păsări migratoare; faună aclimatizată: muflonul, cerbul sika, capra neagră. În Corsica: muflonul şi capra neagră. Populaţia: este formată din francezi în marea majoritate; germani în Alsacia/Alsace şi Lorena/Lorraine; italieni în Corsica/Corse şi Alpii Maritimi, basci în Pirinei, bretoni în Bretagne; spanioli, algerieni, portughezi, iugoslavi, turci, marocani, tunisieni. Numărul emigranţilor se ridică la 8% din pop. Concentrarea max. în zona Parisului, pe văile Rinului, Rhonului, pe litoralul nord-vestic. Valori scăzute în Corsica (30 loc./km2), în reg. Limousin, în Champagne-Ardenne. În agr. 8% din pop. activă; în ind. aproape 30%. Rata natalităţii este de l3,3‰ a mortalităţii de 9‰. Franţa are o pop. îmbătrânită. Pop. urbană 75%. Resurse şi economie: F. este una din ţările dezvoltate ale Europei şi ale lumii; are o ind. foarte diversificată, de înaltă tehnologie în special în domeniul aeronauticii, producerii energiei nucleare (prod. de electricitate este asigurată 75% de către centralele nucleare); foloseşte energia mareelor, a soarelui; hidrocentrale în Alpi, Pirinei şi Masivul Central; ind. chimică, a medicamentelor, a materialului rulant, a oţelului, textilă, constr. navale, siderurgică (Lorena), metalurgică neferoasă (aluminiu); manufactură, parfum, porţelan (vestitele porţelanuri de Sevre), sticlă şi cristaluri, îmbrăcăminte (haute couture), bijuterii. F. este o mare putere agricolă (locul I în Europa la cereale: grâu, orz, porumb, sfeclă de zahăr şi cartofi). Ocupă locul II pe glob la struguri şi vinuri (se cultivă în S, Champagne Bourgogne, reg. Bordeaux). Creşterea animalelor (bovine, porcine, ovine) ocupă o pondere peste 50% din valoarea prod. agric. Pescuitul dezvoltat în zona litorală a Atlanticului şi a M. Mânecii. Res. minerale: minereu de fier (Lorena, Masivul Central), bauxită (Alpii Francezi, Pirinei); cărbune superior în Pod. Ardeni, la N de Pirinei, gaz metan. Puţin petrol, gaz metan şi cărbune. Importă petrol. Turismul foarte dezvoltat (inclusiv turism cultural). Creşterea şomajului este o problemă majoră. Transporturi şi comunicaţii: F. are o reţea foarte dezvoltată de căi rutiere şi feroviare (în special electrificate) -caracteristică unei ţări de mare atracţie turistică (Paris, Valea Loarei, Riviera mediteraneană, litoralul Oc. Atlantic, Alpi, Pirinei). Aeroporturi la: Paris, Nice, Toulouse, Bordeaux, Lyon. Oraşe: Lyon, Marseille (Marsilia-port), Bordeaux, Lile, Toulouse, Nantes, Nice, Toulon, Strasbourg, Rouen (port), Le Havre (port), Dunkerque (port). F. are 23 de universităţi, cele mai vechi fiind cele din Paris (ll50) şi Toulouse (l230). Istoria: Semne de locuire din paleolitic. În paleoliticul superior (40000-8000 î. Hr.): Homo Sapiens; picturile rupestre din Lascaux, Font-de-Gaume, Niaux. Cele mai timpurii aşezări istorice au fost ale ligurilor şi iberienilor. De-a lungul Mediteranei colonii feniciene (sec. IX î. Hr.) şi greceşti (sec. VIII-VII î. Hr.- printre care Marsala, viitoarea Marsilie). Galii, popor celtic împărţit în multe triburi, se aşează pe terit. F. în sec. VI î. Hr. Roma avându-l conducător militar pe Caesar cucereşte Galia (58-51 î. Hr.) şi o transformă în provincie romană; începe procesul intens de romanizare. Sec. III-V d. Hr. năvălesc popoarele migratoare: francii, în NE şi N (sec. III-IV), alamanii, vizigoţii în S şi SV, burgunzii în SE, vandalii, hunii. Cei dintâi, popor germanic (vor da numele poporului francez) se contopesc cu pop. galilor romanizată. Clovis (48l-5ll) întemeiază dinastia merovingiană, punând bazele statului franc. În 496 este convertit la creştinism în forma sa catolică. Carol cel Mare pune stavilă cuceririi arabe în vestul Europei prin victoria de la Poitier (732). Sub Carol cel Mare (768-8l4), cel mai de seamă reprezentant al dinastiei caroligiene, întăreşte statul, pune bazele unor instituţii şi raporturi social-politice şi economice ce vor defini Franţa şi Europa medievală; are loc o expansiune teritorială integrând aproape toată Europa creştină şi înfloreşte cultura. El îi supune pe longoborzi, saxoni, avi, este recunoscut suveran de principii germani şi în anul 800 este încoronat de papă, la Roma, ca împărat al Occidentului. În 843, prin Tratatul de la Verdun, Imperiul Carolingian este dezmembrat, iar partea lui de vest, sub conducerea lui Carol cel Pleşuv, va deveni terit F. Sec. IX-XI sunt o perioadă de fărâmiţare feudală. În 987 se instaurează dinastia Capetiană care prin ramurile sale colaterale va domni până în l789. În sec. XII-XIV se întăreşte autoritatea centrală şi F. devine o putere militară (Filip II August, Filip IV cel Frumos; se încep catedrale magnifice (stilurile romanic şi gotic), iar în timpul lui Ludovic IX cel Sfânt (l226-70) se stabilesc principiile de justiţie şi virtute, întărind prestigiul monarhiei. Cu l302 începe perioada monarhiei pe stări. Războiul de l00 de ani (l337-l453) purtat cu Anglia (ai căror regi revendică o mare parte a F.) se încheie cu victoria F. (eroina naţională Ioana d’Arc). Răscoala ţăranilor: Jaqueria - l358. Ludovic XI (l46l-83) întăreşte puterea monarhului, triumfând asupra feudalilor; alipeşte domeniului regal moştenirea casei de Anjou. Cu Francisc I (l5l4-47) începe epoca absolutismului monarhic, după ce la sfârşitul sec. XVI se realizase prin alipirea Bretagniei la domeniul regal unifi­carea, în linii mari, a terit.. F. Se răspândeşte religia protestantă (calvinismul ai cărui credincioşi poartă în F. numele de hughenoţi) - în sec. XVI - şi încep războaiele religioase devastatoare (l562), culminând cu masacrele din noaptea Sfântului Bartolomeu (24 aug. l572), care ruinează şi slăbesc autoritatea regelui. Prin Edictul de toleranţă din Nântes (l598) dat de Henric IV (întemeietorul dinastiei de Bourbon) războiul se încheie. Domnia lui Ludovic XIV, „Regele Soare”, (l643-l7l5) înseamnă apogeul absolutismului (el va spune „Statul sunt eu”). F. este cea mai mare putere europeană; dobândeşte colonii în Canada şi India. Se construieşte Versaillesul şi se pune capăt toleranţei religioase prin revocarea Edictului de la Nântes (l685). Clasicismul francez, limbajul şi manierele de la curte influenţează întreaga Europă. O perioadă plină de războaie slăbeşte F. care în l763 pierde posesiunile din Canada şi India, subminând autoritatea Bourbonilor. Revoluţia Franceză (l4 iulie 1789 - „căderea Bastiliei”) culminează cu proclamarea primei republici şi cu executarea publică prin ghilotină, a regelui Ludovic XVI (2l.I.l793). Dictatura iacobină (l793-94). În l795 Directoratul care va fi răsturnat de Napoleon, care stabileşte Consulatul (l799) şi apoi Primul Imperiu (l804) şi continuă războaiele de apărare ale Republicii. Se instituie Codul Napoleonian care va influenţa instituţiile întregii Europe. Războaiele napoleoniene (l803-l8l4) supun Europa noii ordini zguduind temeliile ei tradiţionale prin răspândirea idealurilor liberale şi naţionale. În l8l4 Napoleon abdică şi se restaurează regalitatea (Ludovic XVIII); Napoleon (exilat la Elba) revine în l8l5 iar după cele „l00 de zile” este învins la Waterloo şi exilat în ins. Sf. Elena. Congresul de la Viena (l8l5) îl readuce pe Ludovic XVIII şi F. este readusă (şi redusă) la frontierele ei de dinainte de l789. În l830 dinastia Burbonilor este răsturnată de revoluţia din l830; urmează sub Ludovic Filip (l830-48), supranumit „regele burghez”, o monarhie constituţională. Între l830-47 cucerirea Algeriei. În revoluţia din l848 este proclamată a II-a Republică (l848-52); Napoleon III (nepot de frate al lui Bonaparte) se proclamează împărat al F. (l852-l870). Războiul cu Germania (l870-7l), când F. este înfrântă. Se proclamă Comuna din Paris (martie-mai l87l). Pacea de la Frankfurt pe Main: pierderea Alsaciei şi a Lorenei (în favoarea Germaniei). Crearea imperiului colonial al F. (Africa septentrională, ecuatorială, occidentală, Indochina, Oceania ş.a.). În l904 se formează Tripla Alianţă (Antanta - F., Rusia, Marea Britanie). În l9l4-l8 primul război mondial în care Tripla Alianţă obţine victoria asupra Puterilor Centrale (având ca nucleu Germania). În l9l9, prin pacea de la Versailles, Alsacia şi Lorena sunt retrocedate F. În l939 (3 sept.), ca urmare a invadării Poloniei, F. şi Marea Britanie declară război Germaniei. Începe al doilea război mondial. Pe l0 mai l940 Hitler invadează terit. F. În urma înfrângerii, mareşalul Petain semnează capitularea la 22 iunie l940. Generalul De Gaulle, în refugiu la Londra, lansează apelul de a continua lupta, constituind Comitetul Naţional Francez care coordonează rezistenţa antinazistă (în interiorul F. şi pe terit. coloniilor). Rezistenţa din interiorul F. este una din cele mai puternice din Europa. În l944: debarcarea aliată în Normandia; la 23 august, insurecţia Parisului şi instalarea lui De Gaulle ca preşedinte al guvernului provizoriu. Constituţia din l946 proclamă cea de a IV-a Republică; imperiul colonial se transformă în Uniunea Franceză. F. intră în NATO (l949) şi în EEC (l957). Războaiele de eliberare naţională din Indochina (l945-54) şi din Algeria (l954-62) duc la o gravă criză a republicii. Un nou guvern avându-l ca şef pe De Gaulle; o nouă Constituţie prin care se proclamă cea de-a V-a Republică Franceză şi dă şefului statului puteri sporite (l958). De Gaulle este ales preşedinte (l959). În l963 se semnează tratatul de colaborare cu Germania de Vest. Franţa devine putere nucleară. În mai-iunie l968, o gravă criză socială; manifestaţiile studenţeşti. Din deceniile 6-8 marea majoritate a coloniilor franceze îşi dobândesc independenţa. Politica externă a F. este de distanţare faţă de hegemonia S.U.A. F. se retrage din NATO şi SEATO; are relaţii speciale cu URSS şi China. În l98l, alegerile prezidenţiale îl aduc la conducere pe Francois Mitterrand, candidatul P. Socialist Francez, reales în l988. În l986-88 Mitterrand „coabitează” cu un guvern de centru-dreapta; în l988 câştigă P. Socialist, care în l993 suferă o înfrângere totală, părăsind scena politică un timp. În l992 se modifică Constituţia în vederea ratificării Tratatului de la Maastricht. Un program de reforme privind redresarea economică (prin privatizare), securitatea şi controlul imigraţiei (reforma Codului Naţionalităţilor şi a dreptului de azil). Statul: este o republică prezidenţială, potrivit Constituţiei din l958. Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi de Parlament (Senat şi Adunarea Naţională); cea executivă de preşedinte şi de Consiliul de Miniştri numit de preşedinte ca rezultat al alegerilor legislative. Multipar­titism.