Grecia

 Denumirea oficială: Republica Elenă

Capitala: Atena (3,5 mil. loc.)

Limba oficială: greaca

Suprafaţa: l32.000 km2

Locuitori: l0,48 mil. (79 loc./km2)

Religia: ortodoxism 95%, islamism 2%

Moneda: drahma

Forma de guvernământ: republică

Ziua naţională: 25 martie

 

Geografie: G.            este aşezată în Europa de Sud, în Pen. Balcanică. Limite: Albania, Macedonia, Bulgaria (N), Turcia, M. Egee (E), M. Mediterană (S), M. Ionică (V). G. fizică: În afara zonei legate de continent (inclusiv pen. Peloponezului), G. cuprinde numeroase insule (cca. 2000) din M. Egee, M. Mediterană şi M. Ionică. G. are un relief predominant muntos; zonă seismică. Câmpiile sunt fâşiile de coastă şi depresiunile intramontane. Trei zone distincte: Grecia continentală, străbătută de Munţii Rodopi ai Pindului, Olimp şi Câmpia Salonicului; Grecia peninsulară, Peloponezul, despărţită de continent prin istmul Corint (străbătut acum de canalul Corint) şi având la N G. Corint, este muntoasă: Munţii Taiget, Parnon, Kyllene, Menalon şi Podişul Arcadiei, cu ţărmuri crestate şi Grecia insulară (muntoasă): insulele Ionice, Eubeea, Creta, Cicladele, Sporadele de N, Sporadele de S etc. Munţii Olimp 29ll m alt. max. sunt perpendiculari pe coastă; lanţul muntos reapare în cele cca. 2000 de insule din M. Fgee. Câmpiile (cultivate): Câmpia Macedoniei, Traciei, Tesalică, bazinul Beoţiei. Peloponezul este stâncos în E şi fertil în S (Messenia). Apele: râurile principale sunt în N, cele ce vin din ţările vecine, să se verse în M. Egee: Vardarul/Axios; Struma/Strymon; Mariţa/Evros. Clima: este mediteraneană, cu excepţia înălţimilor muntoase. În N. clima e mai aspră. Precipitaţii bogate toamna şi iarna (când au un caracter torenţial), l020 mm/an în vest, 5l0 mm/an în est. Temp. medie anuală iarna şi vara: Corfu, l0ºC şi l5ºC; Atena, 8ºC şi 26ºC; mai scăzută în munţi. Floră şi faună: Vegetaţie specifică climei mediteraneene, maquis şi bleacuri (tufişuri crescute acolo unde a fost tăiată pădurea); l5% din terit. sunt păduri de foioase (fag, stejar) şi conifere. Pajişti 9%. Fauna variată: lupi, urşi, jderi, şacali, porci spinoşi, capre sălbatice. Numeroase rezervaţii naturale şi parcuri naţionale unde sunt protejate flora (pinul de Alep) şi fauna. Populaţia: Majoritatea pop. o formează grecii (96%); mi­norităţi: macedoneni, turci, aromâni, bulgari, albanezi, armeni; cca. 3 mil. de greci în diasporă. Concentrarea max. a pop. pe văile râurilor şi în zona de coastă; Atena-Pireu (2/3 din pop.), Câmpia Macedoniei, ins. Korfu (l55 loc./km2), Lesbos, Samos. În terit. autonom al călugărilor pe Muntele Athos, sub 4 loc./km2. Rata natalităţii: 9,8‰; a mortalităţii: l0,l‰. Rata pop. urbane: 65%. Resurse şi economie: G. este o ţară maritimă comercială şi are una din cele mai mari flote din lume. Res. min. ale G. sunt relativ variate (producţia bazată pe ele a început să se dezvolte în ultimele decenii): lignit, bauxită, crom, magneziu, marmură, minereu de fier, zinc, petrol; ind. siderurgică, aluminiu, îngrăşăminte chimice, textile, ciment, nave maritime, hârtie, ulei de măsline, stafide (locul III pe glob), conserve de peşte. Agricultura are la bază „trilogia mediteraneană”: grâu, viţă de vie, măslini, citrice, fructe, orez, tutun, bumbac (printre primele ţări din Europa); creşterea animalelor: oi, capre, asini; pescuitul. Exportă: tutun, ulei de măsline, stafide, bumbac, textile, vin, citrice, conserve de peşte, confecţii, marmură. Turismul este foarte dezvoltat în special în insule (Creta, Corfu, Rodos). Veniturile emigranţilor. Probleme speciale de poluare a monumentelor (datorate noxelor autovehiculelor) stau în faţa statului elen. Transporturi şi comunicaţii: căi ferate, căi rutiere, flotă comercială puternica. Oraşe: Portul Pireu, prin dezvoltare, s-a unit cu Atena; Thessaloniki/Salonic (al doilea mare oraş al ţării; port), Patras, Volos, Larissa, Iraklion. G. are 5 universităţi. Istoria: Mileniul III primele aşezări omeneşti. Civilizaţia minoică înfloreşte în Creta Cnossos; la începutul mileniului II triburi indo-europene ale grecilor vin din N pen. Balcanice (aheii, ionienii, eolienii), care îşi întind stăpânirea până asupra Pelo­ponesului dar şi a insulelor Creta şi Cipru; civilizaţia miceniană, a bronzului (l500 î. Hr.) la: Mycene, Tirynth, Pylos etc. este epoca eroică a lui Homer. În l200 î. Hr., invazia dorienilor, este al doilea val al vorbitorilor de limbă greacă veniţi din nord, care face să crească migraţia către insule şi către Asia Mică; civilizaţie a fierului. Se dezvoltă aşezări de un nou tip, ce reflectă evoluţia spre un nou mod de organizare economico-social (l000-700 î. Hr.): state cetăţi (poleis), independente (regimul oligarhic se substituie celui monarhic). Populaţia creşte, pământ este mai puţin: începe expansiunea lumii greceşti (cca. l000 î. Hr.) în Asia Mică, în M. Ionică, unde se dezvoltă mai rapid statele cetăţi (Milet, Efes, Halicarnas); încep să fie conduse de o oligarhie sau o democraţie. Sec. VIII-VII î. Hr. este marea colonizare: pe coastele M. Negre, ale Mediteranei, N Africii, Sicilia, S Italiei. Statele greceşti rezistă asaltului Imp. Persan (războaiele medice: 500-449 î. Hr.). Sec. V î. Hr. este epoca de aur a civilizaţiei greceşti clasice (epoca lui Pericle: este construit Parthenonul). Atena devine centrul intelectual şi artistic al G. Rivalitatea Sparta/Atena duce la Războiul Peloponesian (43l-404 î. Hr.) care se încheie cu capitularea Atenei; conflictele slăbesc puterea G. care este supusă de Macedonia în urma bătăliei de la Cheroneea (338 î. Hr.). Sub Alexandru cel Mare (336-323 î. Hr.) se va răspândi civilizaţia greacă de-a lungul Asiei până în India; se naşte lumea elenistică. În l46 î. Hr. G. devine provincie romană. Din 395 (când se desparte Imp. Roman) G. devine provincie a Imp. Bizantin (în sec. VI-VII acesta adoptă ca limbă oficială greaca). Pop. migratoare: vizigoţii, slavi, avari etc. În l204 cruciaţii cuceresc Constantinopolul şi pun bazele Imp. Latin (l204-6l). În l26l Imp. Bizantin îşi recucereşte capitala. În l453 Constantinopolul cade sub asediul lui Mahomed II, sultanul turcilor otomani şi îşi schimbă numele în Istanbul. Biserica Sf. Sofia este transformată în moschee. Rezistenţa de secole a grecilor împotriva ocupaţiei otomane este încununată de victorie; în l822 îşi declară independenţa G.; în l829, Imp. Otoman o recunoaşte. În l832 G. este proclamată regat cu capitala la Atena (l834), sub Otto de Bavaria, care abdică în l862. G. continuă să îşi recupereze teritoriile locuite de greci de la turci. În primul război mondial, G. este cu Antanta. Războiul greco-turc se încheie dramatic: l,5 mil. de greci din Asia Mică sunt obligaţi să se refugieze în G. În l924 G. se proclamă republică; în l935 lovitură de stat militară care reinstaurează monarhia. Între l936-4l dictatură militară. În l940 G. respinge atacul lui Mussolini, dar capitulează în l94l, în faţa germanilor. Între l946-49 izbucneşte războiul civil între forţele comuniste şi cele naţionaliste. Emigrează câteva milioane de greci. G. intră în sfera de influenţă occidentală. În l947 beneficiară a „planului Marshall”, din l952 membru NATO; l96l devine membru asociat în CEE, apoi membru plin (l98l). Până la sfârşitul deceniului

şapte, instabilitate politică. În l967 printr-o lovitură de stat se instituie „regimul coloneilor” până în l974, când izbucneşte criza cipriotă; prin referendum se adoptă forma de guvernământ republicană, consfinţită de Constituţia din l975. Urmează alegeri parlamentare care din l98l până în l990 sunt câştigate de mişcarea socialistă Panelenă. Alternare la putere. Statul: este republică parlamentară, potrivit Constituţiei din l975. Puterea legislativă este exercitată de Adunarea Naţională; cea executivă de preşedinte şi de un Consiliu de Miniştrii, ca rezultat al alegerilor legislative. Multipartitism.