Denumirea oficială: Republica Guineea Ecuatorială
Capitala:
Malabo (33.000 loc.)
Limba
oficială: spaniola
Suprafaţa:
28.100 km2
Locuitori:
410.000 (13 loc./km2)
Religia:
catolicism 94%, animism
Moneda:
francul CFA
Forma
de guvernământ: republică
Ziua
naţională: 12 octombrie
Geografia: G. E. este aşezată în partea central-vestică a Africii. Teritoriul său corespunde celor două zone separate: insulară, cu ins. Fernando Poo sau Bioko (2.034 km) şi ins. Annobon sau Pagalu, şi zona continentală Mbini sau Rio Muni (26.017 km2). Fernando Poo este cea mai mare din cele 4 Antile guineze. Limitele teritoriului Continental: Camerun (N), Gabon (E şi S), Oc. Atlantic, Golful Guinea G. fizică: Partea continentală este formată din podişuri şi munţi nu prea înalţi (max. 1.200 m): Partea insulară este de origine vulcanică; în N ins. Bioko, munţi de peste 3.000 m alt. (vf. Santa Isabel 3.007 m). Coastele sunt abrupte. Clima: este ecuatorială, cu o temperatură medie anuală de 25°C. Uniformitate a schimbărilor: ploi abundente alternând cu anotimpuri uscate şi ploioase. Precipitaţii de 10.000 mm/an. Floră şi faună: păduri de lemn preţios (okoume, mahon, nuc); păşuni pe podişuri. Faună bogată, specifică pădurii ecuatoriale: broaşte ţestoase, balene. Populaţia: este formată din negri bantu şi europeni. Mai există nigerieni de limbă engleză. Majoritatea populaţiei se află în partea continentală, densitatea mare (118 loc./km2) şi în insulele Bioko şi Pagalu. Rata natalităţii: 41‰, mortalitatea: 16,2‰. Populaţia urbană 42%. Resurse şi economie: cacao, cafea, banane, copra, nuci, ulei de cocos, orez, bumbac, trestie de zahăr, lemn (abanos, okoume, palisandru); ovine, caprine; peşte; hidroenergie. Una din cele mai sărace ţări ale lumii. Transporturi şi comunicaţii: Drumuri tranzitabile; aeroport la Malabo (legături cu Rio Muni şi Insulele Canare). Oraşe: Bata, Luba. Istorie: Insulele Fernando Poo şi Annobon sunt descoperite de navigatorii portughezi în 1469 şi 1471; sunt cedate Spaniei în 1778 (tratatul de la EI Pardo). La jumătatea sec. al XIX-lea, spaniolii ocupă teritoriul continental african (Rio Muni) din dreptul celor două insule numindu-se împreună Guineea Spaniolă. În 1959, aceasta devine „provincie spaniolă”. În 1964 obţine autonomia, în 1968 îşi proclamă independenţa, sub numele de Guineea Ecuatorială. Francisco Marcios Nguema devine preşedinte în 1968, iar din 1972 se proclamă preşedinte pe viaţă. În 1973 începe lupta pentru alegeri legislative pluraliste. Se instituie un regim de dictatură sângeroasă. Se rup legăturile cu Spania, o treime din populaţie emigrează. În 1979, lovitură de stat, puterea este preluată de Consiliul Militar Suprem. Fostul preşedinte, făcut vinovat de genocid, este condamnat la moarte şi executat în 1979. Se restabilesc legăturile cu Spania. În 1992, Guineea Ecuatorială se angajează într-un regim pluralist. Statul: este republică prezidenţială, potrivit Constituţiei din 1982. Puterea legislativă este exercitată de către preşedinte, Camera Reprezentanţilor şi Consiliul de Stat; cea executivă, de către un cabinet numit de preşedinte. Pluripartitism.
Comentarii
Trimiteți un comentariu