Guineea

 Denumirea oficială: Republica Guineea

Capitala: Conakry (800.000 loc.)

Limba oficială: franceza

Suprafaţa: 250.000 km2

Locuitori: 6,9 mi1 (28 loc./km2)

Religia: islamism 85%, catolicism, animism

Moneda: francul guinez

Forma de guvernământ: republică

Ziua naţională: 2 octombrie

 

Geografia: G. este aşezată în Africa vestică, în zona subecutatorială. Limite: Guineea Bissau (V), Senegal, Mali (N), Coasta de Fildeş (E), Liberia (S), Sierra Leone (SV). G. fizică: Câmpie de-a lungul coastei, bună pentru cul­turi. Spre interior, în cea mai mare parte a teritoriului, se înalţă podişul Fouta Djalon (alt. max. 1.537 m). În E, un masiv muntos, la graniţa cu Coasta de Fildeş şi la S cu Liberia. În N; muntele Loura şi platoul Manding. Din podiş izvorăsc apele Senegalului, care curg pe 1.670 km în Guineea, ale Nigerului, pe 4.160 km (Valea Nigerului Su­perior), ale Gambiei. Clima: este tropicală: pe coastă, caldă şi umedă (4.000 mm/an); în interiorul teritoriului, pe podiş, temperaturi mai scăzute; în E, pe platouri, climă uscată. Floră şi faună: Zonă împădurită în S, la graniţa cu Sierra Leone şi Liberia. Pe podiş, savană; păşuni propice creşterii animalelor. Populaţia: aparţine mai multor grupe etnice de negri: fulbe sau peuli, malinke, sussus. Densitatea maximă în zona de coastă. Populaţia de pe masivul Fouta Djalon creşte animale; cea de pe coastă cultivă orez; plantaţii de palmieri, bananieri. Rata natalităţii: 47,6‰; a mortalităţii: 18,3‰. Populaţia urbană: 29%. Resurse şi economie: banane, nuci de cocos, sorg, porumb, orez, mei, batate, arahide de pământ, cafea, ananas, bum­bac, gumă arabică; peşte; bauxită, fier, aur, diamante, alu­miniu; produse animaliere; potenţial hidroenergetic. In­dustrie prelucrătoare de alumină, lemn, produse agroalimentare. Transporturi şi comunicaţii: drumuri tranzitabile în cele două anotimpuri, autovehicule; căi ferate (Conakry­/Kankan). Aeroport la Conakry. Oraşe: Kankan, Labe, N'Zerekore. Istoria: În evul mediu, G. făcea parte din Imperiul Mali, fiind locuită de malinke. În sec. al XV-lea, G. centrală devine stat de sine stătător, sub numele de Fouta Djalon. Comerţul era în mâna musulmanilor. Între 1461-1462, navigatorii portughezi îi dau numele de Guineea şi încep comerţul cu sclavi care continuă până la jumătatea sec. al XIX-lea. În sec. al XVI-lea, triburile periferice de peuli vin în centrul ţării şi îi împing pe sussuşi spre coastă, unde supun populaţiile locale. În sec. al XIX-lea, cuceritorii musulmani supun populaţia malinke; care practica animismul, şi o islamizează. Intre 1889-1893 G. devine colonie franceză; în 1895 este integrată în Africa Occidentală Franceză. În 1898 este integrată Sudanului francez. În 1958 G. optează pentru independenţa imediată, rupând legătura cu Franţa; impune calea socialistă de dezvoltare; apropierea de URSS şi statele comuniste; sprijină mişcările de eliberare de pe continentul african. În 1961 formează, împreună cu Mali şi Ghana, Uniunea de State Africane. Conducerea dictatorială a lui Sekou Toure; comploturi. După moartea dictatorului, con­ducere militară. Dificultăţi economice. În 1990, o nouă Con­stituţie, adoptată prin referendum, pune capăt regimului mi­litar şi introduce multipartitismul. În 1993, primele alegeri prezidenţiale pluraliste. Statul: este republică prezidenţială, conform Constituţiei din 1990. Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi de Comitetul Militar de Refacere Naţională; cea execu­tivă de un cabinet numit de Comitetul Militar de Refacere Naţională.