Honduras

 Denumirea oficială: Republica Honduras

Capitala: Tegucigalpa (600.000 loc.)

Limba oficială: spaniola

Suprafaţa: 112.000 km2

Locuitori: 5,81 mil. (52 loc./km2)

Religia: catolicism 90%

Moneda: lempira

Forma de guvernământ: republică

Ziua naţională: 15 septembrie

 

Geografie: H. este aşezat în America Centrală istmică. Limite: M. Caraibilor (N şi NE), Nicaragua (SE), Oc. pacific, El Sal­vador (S), Guatemala (V). G. fizică: H. are un litoral scăldat de două oceane: Atlantic (880 km) şi Pacific (153 km). Terit. H. mai in­clude şi câteva insule: Utila, Roatan, Guanaja (în Atlan­tic) şi Tigre, Grande Sacate, Gueguensi (în Pacific). Terit. H. este împărţit în două mari regiuni de Cordillera Americii Centrale, care este orientată la NV la SE cu numeroase ramificaţii în N. Zonele muntoase reprezintă cca. 80% din terit. ţării. Principalele înălţimi: vf. Pijol (2.021 m) şi vf. Bonito (2.450 m), Sierra de Celaque (2.865 m alt. max.). H. nu are vulcani. Relieful muntos este străbătut de numeroase ape cu debit bogat; cea mai importantă: Ulua, care se varsă în Oc. Atlantic, navigabilă (pentru ambarcaţii mici). Tot pe versantul atlantic: Chamelecon, Leon, Aguan (193 km), Sico (200 km), Patuca (482 km); pe versantul Pacific: Caoscoran, Choluteca, Nacoame. Oc. Atlantic este legat de Oc. Pacific printr-o depresiune ce taie lanţul muntos de la N la S, pe valea râului Ulua. Clima: este tropicală umedă; cu precipitaţii bogate pe coasta M. Caraibelor: 1.780-2.790 mm/an; pe coasta Pacificului: 1.520-2.030 mm/an; mai puţin în interiorul terit. Temp. medie anuală în câmpiile joase 26°C-28°C; în bazinele muntoase 19°C-23°C. Floră şi faună: Pădure tropicală cu esenţe preţioase; savană. Faună bogată. Populaţia: este formată din metişi 75%, amerindieni (in­digeni)15%; negri 7%; europeni 3%. Concentrarea max. a pop. în partea central-sudică şi în. NV. 60% din pop. activă este ocupată în agric. Rata natalităţii: 33,5‰; a  mortalităţii: 5,4‰. Rata pop. urbane: 47%. Resurse şi economie: Econ. bazată pe agric.: porumb, manioc, fasole, trestie de zahăr, orez (pentru consumul intern) şi banane, cafea, lemn, nuci de cocos. Pentru ex­port: cafea, cacao, banane, lemn de esenţe preţioase, împletituri de pai. Creşterea bovinelor. Res. min.: aur, argint, plumb. Ind. prelucrătoare (alimentară şi a lemnului) începe să se diversifice. Transporturi şi comunicaţii: Reţea de căi ferate; căi rutiere; flotă comercială. Aeroport la Ciudad de Gua­temala. Istoria: În mileniul 1 d. Hr., H. era locuit de triburi amerindiene, până în sec. IX, când părăsesc marea cetate Copantil, ale cărei ruine mărturisesc despre o civilizaţie avansată. Columb descoperă H. în 1502. Prima colonizare a fost făcută de Pedro de Al­varado; odată cu descoperirea minelor de argint de la Co­mayagua, H. este pus în exploatare. În 1530 ţara este inclusă în „Căpitănia Generală a Guatemalei”; în 1821, când ţările din America Centrală îşi proclamă independenţa, H. se emancipează; în 1822 intră în Imp.. Mexican, apoi între 1823­-1838, în Federaţia Provinciilor Unite ale Americii Centrale. În 1838 H. îşi proclamă independenţa. În sec. XIX-XX oli­garhiile locale îşi dispută terit. Între 1932-1948: dictatură. Între 1969-1970 „războiul fotbalului” cu Salvadorul fa­vorizează agitaţii politice în interior. Din 1981 preşedinţi aleşi. Din 1987-1989 H. semnează acorduri de restabilire a păcii în regiune cu: Costa Rica, Guatemala, Nicaragua şi Sal­vadorul. Din 1990, alternanţa la putere a conservatorilor şi liberalilor. Statul: este republică prezidenţială, conform Consti­tuţiei din 1982. Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi de Adunarea Naţională; cea executivă de un cabinet numit şi condus de preşedinte. Preşedintele este şeful statului şi al guvernului. Multipartitism.