Iordania

 Denumirea oficială: Regatul Haşemit al Iordaniei

Capitala: Amman (970.000 loc.)

Limba oficială: araba Suprafaţa: 92.000 km2

Locuitori: 5,65 mil. (61 loc. / km2)

Religia: islamism (sunit) peste 80%; creştinism (majori­tatea ortodocşi)

Moneda: dinarul iordanian

Forma de guvernământ: monarhie

Ziua naţională: 25 mai

 

Geografia: I. face parte din Orientul Apropiat şi este aşezată în Asia de Sud-Vest. Limite: Siria (N), Irak (E), Arabia Saudită (S), M. Roşie (G. Aqaba) la SV, Israel (V). G. fizică: I. se întinde între râul Iordan şi Deşertul Ara­biei. Depresiunea tectonică El Ghor (396 m sub nivelul mării), drenată de râul Iordan (265 km) şi înălţimile Iudeii (alt. 1000 m) constituie partea vestică a ţării. I. este domi­nată de un vast platou calcaros deşertic la E, ale cărui culmi ating 1158 m în N (Gebel Ajlun), 1597 m (Esh Shara) în centru şi 1754 în S. Aceste şiruri de munţi care străbat podişul opresc influenţa mărilor din vecinătate, astfel 80% din ţară este deşertică. Clima: subtropicală; caldă şi uscată; ariditate excesivă vara (Amman: temp. medie anuală 8°C şi 33°C). Precipi­taţiile mai importante din noiembrie: 890 mm/an în Gebel Ajlun şi 300 mm/an la Amman, sub 100 mm/an în S şi E. Floră şi faună: Predomină vegetaţia săracă, xerofită. Pădurile constituie 1,3% (pini şi stejăriş în pâlcuri). Faună săracă: scorpionul, vulpea de deşert, hiena, gazela, vultu­rul auriu. Populaţia: (în majoritate arabi) concentrată în vestul Ior­danului şi în zona Amman-ului (cca. 200 loc./ km2); în zona estică, de deşert, sub 1 loc./km2). Aici există populaţie beduină, care se ocupă cu creşterea oilor şi caprelor. În urma extinderii irigaţiilor în zona El Ghor, pop. nomadă se sedentarizează. Un număr însemnat de emigranţi în ţările arabe bogate în petrol s-au întors în ţară, în 1990-91, din cauza războiului din Golf. Rata natalităţii: 37,5‰; a mortalităţii: 4,8‰. Pop. urbană: 71%. Resurse şi economie: I. are o economie în curs de dez­voltare, bazată pe extracţia şi mai puţin prelucrarea fosfaţilor şi a potasiului (zăcăminte la M, Moartă), pe care le exportă; industrie de îngrăşăminte chimice, ciment, produse petroliere. Turismul este dezvoltat. Transporturi şi comunicaţii: căi-ferate, autovehicule. Aeroport la Amman. Oraşe: Aqaba (port) în S, Zarqa în NV. Istoria:  Cunoscut din Biblie ca Gilead, Moab şi Edom, terit. I. a făcut parte din imp. lui Nabanaeans sec. IV î. Hr.; al seleucizilor, sec. II î. Hr.; din Imp. Roman (sec. I î. Hr. - sec, IV d. Hr); din Bizanţ (sec. IV-VIII); din Califatul arab (sec. VII-X); din Califatul Fatintid (sec. X-XIII); din statul mameluc (sec. XIII­-XVI); din Imp. Otoman (1516-1928) ca parte a Siriei. Sub numele de Transiordania, în 1922 intră ca emirat haşemit sub control britanic, prin mandatul Ligii Naţiunilor, având emir pe Abdullah. În 1928 obţine autonomie internă, iar în 1946 devine regat independent. În 1949, regatul haşemit al Trans­iordaniei creat după 1921, se uneşte cu Cisiordania, terit. la Vest de Iordan care făcea parte din statul arab palestinian, prin planul ONU de împărţire a Palestinei din 1947, teritoriu ce va fi ocupat în 1967 de către Israel (împreună cu partea iordaniană a Ierusalimului). În 1951 regele Abdullah este asasinat de un palestinian. În 1952 vine la putere regele Hus­sein. După 1967 (al treilea război israelo-arab) puterea pales­tiniană armată concurează autoritatea regală. În 1970 inter­vine împotriva palestinienilor care sunt expulzaţi în Liban şi Siria. În 1988 I. renunţă la autoritatea sa asupra Cisiordaniei în favoarea Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei conform înţelegerii liderilor arabi de la Rabat, din 1974. În Războiul din Golf din 1991, urmare a invadării Kuwait-ului de către Iraq, I. rămâne neutră dar izolată de lumea arabă, pentru că o vreme a permis Iraqului să se aprovizioneze prin portul Aqaba, economia statului haşemit având mult de pierdut. Statul: este monarhie constituţională, regat ereditar. Pu­terea legislativă este exercitată de rege şi de Adunarea Naţională (Senat şi Camera Reprezentanţilor); cea execu­tivă de Consiliul de Miniştri numit de Cameră. În 1991 o cartă naţională consacră pluralismul politic.