Iran

 Denumirea oficială: Republica Islamică Iran

Capitala: Teheran (1,6 mil. loc.)

Limba oficială: persana

Suprafaţa: 1.650.000 km2

Locuitori: 68,73 mil. (42 loc./ km2)

Religia: islamism (şiit 90%, sunit 5%, sufit 3%), creştinism, bahai, mozaism

Moneda: rialul

Forma de guvernământ: republică

Ziua naţională: 11 februarie

Geografia: I. este aşezat în Asia de Sud-Vest, în Orientul Mijlociu. Li­mite: Azerbaidjan, M. Caspică; Turkmenistan (N), Afganistan, Pakistan (E), G. Oman (S), G. Persic, Iraq, Turcia (V). G. fizică: Un vast podiş pustiu (1500 m alt.) domină ţara, Podişul Iranian, înconjurat de lanţuri muntoase înalte, cu excepţia estului; la N, în faţa fâşiei de coastă la M. Caspică, Munţii Elbruz (vulcanul stins Demavend, 5660 m) cel mai înalt punct din ţară. În V şi SV, Munţii Zagros, (peste 4500 m) cu înălţimile lor descrescătoare; cu colinele care ocupă aproape 1/2 din terit: Câmpia Golfului este roditoare pe valea râului Karun (la N de G. Persic); în NE, Munţii Khurasan. Pe podiş sunt două deşerturi întinse: Dasht-i-Kavir (NE) şi Dasht-i-Lut (centru). Apele: Aras, Sefid Rud, Gargan şi Artek se varsă în M. Caspică; Karun, pe valea căruia sunt zăcăminte de petrol, se varsă în G. Persic. Cursurile de apă nu sunt permanente. Lacuri sărate. Clima: este continental secetoasă; temp. până la 43°C. Pe podiş ariditate excesivă (ierni foarte reci, veri foarte calde) din pricina paravanului de munţi care opresc influenţa mărilor. Precipitaţiile sunt sărace pe platou (380 mm/an), la Mesheat 50 mm/an. Pe coasta G. Persic şi a Caspicei, în special, precipitaţiile sunt mai bogate (aici există culturi de plante tropicale). Temperatura medie anuală în ia­nuarie şi iulie este de 4° şi 27°C la Teheran; 2° şi 31° la Shiraz. Floră şi faună: Pe fâşia de coastă, la M. Caspică, vegetaţie tropicală; în Munţii Elbruz, păduri (4% din terit.) de foioase: stejar, fagi, tisă. În general vegetaţia este rară, cu specii xerofite. Pe podiş sunt şi zone cu vegetaţie ierboasă. Fauna cuprinde numeroase mamifere: pantera, tigrul, şacalul, lupul, vulpea, hiena, mangusta. Populaţia: este formată din iranieni, azerbaidjeni, kurzi, turci, tadjici, armeni etc. Pop. este concentrată în N, mai ales pe coasta M. Caspice, în NV, în jurul capitalei şi la N G. Persic. Rata natalităţii: 40‰; a mortalităţii: 8‰. Pop. urbană: 58%. Resurse şi economie: Economia se bazează pe exploata­rea şi prelucrarea petrolului; este unul din statele cele mai mari exportatoare de petrol; industria de rafinare a petro­lului (la Abadan este cea mai mare rafinărie din lume); siderurgia, metalurgia neferoasă, constr. de maşini, ind. textilă, de pielărie, alimentară etc. Producţia artizanală de covoare, unică în lume. Transporturi şi comunicaţii: transporturi nedezvoltate; calea ferată transiraniană Teheran-Abadan; autovehicule; flotă comercială (în G. Persic şi în M. Caspică, porturi pen­tru exportul petrolului: Khark Terminal). Aeroport la: Teheran, Ispahan, Şiraz, Abadan. Oraşe: Abadan, Tabriz, Shiraz. Istoria: Regatul Elam (mileniul III î. Hr.) sub influenţa civi­lizaţiei mesopotamiene. În mileniul II se stabilesc pe terit. I. triburile indo-europene, ale mezilor şi perşilor venite dinspre N („ţara arienilor”). Regatul mezilor cu capitala la Ecbatana, (sf. sec. VIII) este anexat de Cyrus II (554-530) suveranul Persiei (capitala la Persepolis). Imp. Persan (sub Darius, 522­486 î. Hr.) se întinde între Tracia şi Egipt, în V, şi Indus în E. În 332 î. Hr. Alexandru cel Mare cucereşte Imp. Persan, ur­mând să ia naştere un imperiu de cultură elenistică. Succe­sorii lui Alexandru cel Mare (diadohii) împart imperiul: Per­sia, Baetriana, Mesopotamia şi Siria erau regatul lui Seleucos. După sec. III î. Hr. statul persan este cunoscut ca Regatul Parţilor (sec. III î. Hr. - sec. III d. Hr.); urmează dinastia Sasanizilor (sec. III - VII d. Hr.). În sec. VII, Persia este cucerită de arabi şi integrată califatului; adoptă islamismul. Între 1258-1405 se află sub dominaţia mongolilor (Ilhanizii), cu o evoluţie independentă de a Califatului. Ismail I (1499-1524) pune bazele dinastiei Safavizilor (susţinători fervenţi ai şiitismului şi ai unui stat iranian centralizat), care înfloreşte sub Abbas I cel Mare (1588-1629). Între 1779-1925 (dinastia Kajarilor) este o perioadă de declin. În războaiele cu Rusia pierde: Georgia, Daghestanul, Azerbaid janul de N şi Armenia de N. În 1907 Persia este împărţită în două zone de influenţă între Marea Britanie şi Rusia. Sub dinastia Pahlavi (1925­1979) I. se modernizează (europenizarea instituţiilor) mai ales după al doilea război mondial. I. se transformă în unul din statele mari produc. de petrol. Mişcări sociale, mai ales religioase îl determină pe Şahul Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr (1941-1979) să părăsească ţara. Şahul era sprijinit de SUA, astfel încât ia naştere, odată cu preluarea puterii de către Consiliul Revoluţionar Islamic, avându-1 conducător pe ayatollahul Khomeiny, un curent antiamerican. I. se proclamă republică islamică. O nouă Constituţie, adoptată prin referendum, face din I. un stat confesional islamic. Desfăşurat între 1980-1988, războiul cu Iraqul se termină cu cca. 1 mil. de morţi şi mari distrugeri materiale. Intervine Consiliul de Se­curitate al ONU şi ostilităţile încetează. Criza politică irani­ano-americană (ostatecii ambasadei SUA la Teheran) duce la ruperea relaţiilor cu SUA. I. sprijină mişcările islamice mili­tante din afara ţării. Statul: Republică islamică, regim instituţional preziden­ţial, conform Constituţiei in 1979. Puterea legislativă este exercitată de şeful religios, autoritatea supremă în stat, de Adunarea Consultativă Islamică şi de Consiliul pentru Protecţia Constituţiei; cea executivă de un cabinet numit de Adunare. Pluripartitism.