Iugoslavia

 Denumirea oficială: Republica Federativă Iugoslavia 

Capitala: Belgrad (1,5 mil. loc.)

Limba oficială sârba 

Suprafaţa: 102.299 km2

Locuitori: 10,87 mil. loc. (106 loc./km2)

Religia: ortodoxism (majoritatea); islamism; catolicism 

Moneda: dinarul iugoslav

Forma de guvernământ: republică

Ziua naţională: 29 noiembrie

 

Geografie:  I. este aşezată în S Europei, în Pen. Balcanică şi cuprinde Serbia şi Muntenegru. Limite: Ungaria (N), România, Bul­garia (E), Macedonia, Albania (S), M. Adriatică (SV),  Bosnia-Herţegovina, Croaţia (V). G. fizică: I. are un relief predominant muntos. De la N  spre S relieful urcă treptat spre munţii Serbiei (S şi E) şi ai  Muntenegrului, trecând prin regiune de dealuri. În N,  Câmpia Voivodinei şi o parte a Câmpiei Panonice; câmpii  joase, drenate de Dunăre; câmpia Moravei în centru; o  câmpie îngustă de coastă, la M. Adriatică. În S şi SV Ser­biei, sudul Alpilor Dinarici cu masivele Plackovika şi Sar­Pind (2.700 m alt.). La graniţa cu România şi Bulgaria,  Munţii Serbiei, cu defileul Dunării şi Valea Timocului; pla­toul Miroc. Ape: Dunărea, Drava, Sava, Morava. Clima: este temperat-continentală cu veri călduroase şi  ierni relativ aspre, în zona de munte; în câmpia Dunării  mai moderată şi mediteraneană pe coasta Adriatică. Pre­cipitaţii bogate în câmpia Dunării. Temp. medie anuală  26,8°C în TP Podgorica, 22,8°C la Belgrad, iarna -1°C în  Vojvodina. Precipitaţiile sunt de 600-700 mm/an în E şi  NE, iar în S şi SV peste 1.000 mm/an. Floră şi faună: Păduri de foioase şi conifere în zona tem­perată; vegetaţie tip maquis în zonele cu climă medite­raneană. Pajişti naturale în munţi. Fauna este caracteris­tică Europei Centrale şi mediteraneene. Zone ocrotite şi  parcuri naţionale. Populaţia: este de origine slavă: 62% sârbi; muntenegreni;  albanezi (Kosovo), români (pe valea Timocului in special  şi în Vojvodina, Banatul Sârbesc). Peste 1,5 mil. sârbi  trăiesc în afara graniţelor I. îndeosebi în Câmpia Dunării.  Rata natalităţii: 14,1‰; a mortalităţii: 9,6‰. Rata pop. ur­bane: 55%. Resurse şi economie: Econ. I. este în scădere în ultimul deceniu. Între cele două republici există un decalaj în dezvoltarea econ. Serbia are ind. şi resurse importante. Res.  min.: cupru, magneziu, lignit, zinc, plumb, antimoniu,  petrol. Ind.: dispune de o puternică bază energetică pe  baza potenţialului hidroenergetic (Hidrocentrala Porţile de Fier I şi II); construcţii de maşini, ind. electrotehnică,  chimică, textilă, alimentară; construcţii de nave (Novii  Sad); de avioane, încălţăminte, aparatură electronică,  maşini agricole, ind. vinului, de automobile. Agric. axată  pe prod: vegetală. Cereale: grâu şi porumb, sfeclă de za­hăr, cartofi; creşterea animalelor: bovine, porcine, ovine,  păsări. Rep. Muntenegru este mai slab dezvoltat econo­mic dar are deschidere la mare şi turism (turismul are  dotări în ambele republici; în urma războiului numărul  de turişti a mai scăzut). În Muntenegru datorită păşunilor naturale agric. e axată pe creşterea animalelor. Transporturi şi comunicaţii: reţea de căi ferate, căi ru­tiere; flotă comercială. Aeroporturi la: Belgrad, Podgorica.  Oraşe: Novii Sad, Nis, Pristina, Subotica, Podgorica; Kran­gjevac (cap. Rep. Muntenegru). Universitate la Belgrad. Istoria:  În antichitate pe terit. I. trăiau ilirii în V (spre Albania) şi  tracii în E. Sec. 11 î. Hr. este provincie romană; după 395 face  parte din Imp. Bizantin. În sec. VI-VII vin triburile slavilor  de Sud, organizându-şi statul în următoarele secole (sec. X-XI  în reg. Zea, Muntenegru). În sec. IX se creştinează în rit  bizantin. În sec. XII dinastia Nemanja pune bazele unui stat  puternic; în sec. XIV regele Ştefan Duşan (1332-1355) cel  mai mare conducător al Serbiei medievale şi al Pen. Balcanice  (în 1346 se încoronează ca „împărat al serbilor şi grecilor". În  1371 turcii îi înving pe sârbi în bătălia de la Mariţa (2371) şi  Kossovopolje (1389). În 1389 cea mai mare parte a Serbiei  devine provincie a Imp. Otoman, Muntenegru în 1499. În  2495 întreaga Serbie sub turci; în 1521 Belgradul până atunci  sub unguri este cucerit şi el. În 1812 Serbia obţine autonomie  internă. În 1878 îşi obţine independenţa împreună cu Munte­negru, care va fi recunoscută-prin Tratatul de la San Stefano  şi Congresul de la Berlin. În 1889 Milan Obrenovic este pro­clamat rege. Fiul său e asasinat (1903). Apropierea de Rusia.  În 1908 Austria anexează Bosnia-Herţegovina. Participă la  războaiele balcanice şi obţine cea mai mare parte a Mace­doniei. Atentatul de la Sarajevo (1914); Imp. Austro-Ungar  declară Serbiei război. Începe primul război mondial. În 1918  este creat Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor care cu­prinde: Serbia, Muntenegru, Croaţia, Slovenia, Macedonia, Dalmaţia, Voivodina, Bosnia-Herţegovina. În 3 octombrie  1929 adoptă numele de Iugoslavia. In 1921: Mica Antantă (cu  România şi Cehoslovacia); 1934: încheie Înţelegerea Balcanică  eu România; Grecia, şi Turcia. În 1941 Iugoslavia este atacată  de Germania, căreia i se alătură Bulgaria şi Ungaria. Este  dezmembrată. la naştere mişcarea de partizani condusă de  Iosif Broz Tito care ţine piept Wermachtului şi în 1944-1945  eliberează Iugoslavia. La 29 noiembrie 1945 se proclamă Re­publica Populară Federativă Iugoslavia; stat federal; din 1963  se va numi R.S.F.I., cuprinzând: Serbia, Muntenegru, Croa­ţia, Slovenia, Macedonia, Bosnia-Herţegovina. Tito se opune  subjugării de către URSS a Iugoslaviei; membru fondator al  Mişcării de Nealiniere. După moartea lui Tito (1980) conflictele interetnice izbucnesc; decalajele dintre dezvoltarea repu­blicilor adâncesc conflictele; conducerea de la Belgrad are tot  mai puţină autoritate; tensiunile naţionale cresc. Odată cu  tendinţa de obţinere a independenţei şi suveranităţii Croaţiei  şi Sloveniei, pop. sârbă din zonă oscilează între â-şi impune  autonomia şi a se alipi Serbiei. După proclamarea în 1991 a  independenţei Croaţiei, Sloveniei, Macedoniei şi în 1992 a  Bosniei-Herţegovina izbucneşte războiul civil de o cruzime  nemaiîntâlnită în Europa postbelică. În 1992 Rep. Serbia  "împreună cu Rep. Muntenegru formează o nouă federaţie iu­goslavă, nerecunoscută de comunitatea internaţională imediat în Bosnia-Herţegovina se proclamă rep. Srpska (care priveşte  spre Serbia). ONU trimite trupe de menţinere a păcii. Pentru  prima oară după Tribunalul de la Nurenberg sunt judecaţi la  Haga criminalii de război. Republica Sârska, conform legilor  ţării, refuză extrădarea celor acuzaţi de crime de război şi  ameninţă cu nerespectarea Acordurilor de la Dayton, în caz că  aceştia vor fi arestaţi. În Iugoslavia există 2 provincii au­tonome: Kosovo şi Vojvodina. Statul: este republică federală, regim parlamentar, con­form Constituţiei din 1992. Puterea legislativă este exerci­tată de Parlament (camera Cetăţenească şi Camera Re­publicilor); Membrii Camerei Republicilor sunt aleşi de  către parlamentele celor două republici. Durata mandatu­lui e de 4 ani. Puterea executivă este exercitată de un ca­binet numit de Parlament (Adunarea naţională). Ambele  republici au organe legislative proprii. Multipartitism