Libia

Denumirea oficială: Republica Arabă Libiană

Capitala: Tripoli (990.000 loc.) 

Limba oficială: araba 

Suprafaţa: 1.760.000 km2 

Locuitori: 5,6 mil. (3 loc./km2) 

Religia: islamism 90% 

Moneda: dinarul libian

Forma de guvernământ: republică 

Ziua naţională: 1 septembrie

Geografia: L. este aşezată în Africa de nord, pe coasta Mediteranei (1.600 km). Limite: M. Mediterană (N), Egiptul şi Sudanul (E), Ciadul şi Nigerul (S), Algeria (V), Tunisia (NV). Sa­hara întâlneşte Mediterana în Golful Sirtelor. G. fizică: Începând de pe coasta Mediteranei se extinde spre interiorul Saharei un teritoriu care nu are nici un sin­gur râu permanent, deşi în subsol există apă. Numeroase ueduri care înverzesc în perioadele ploioase Există trei regiuni diferite: câmpia litorală, câmpia înaltă subdeşer­tică, deşertul din sud şi din est care cuprinde Sahara şi câteva oaze fertile. Parte dominantă a ţării, Sahara libiană are aspecte diferite: un podiş stâncos (hammada) în V, întinderi nisipoase (erguri) în S; tot în S se înaltă Munţii Tibesti (Mt. Bette, 2286 m alt.), iar în NE Munţii Verzi (Jeebel el Akhadar) mai puţin arizi. Clima: este tropicală şi subtropicală în N, temperată şi uscată în câmpia litorală; în S şi E, zona sahariană are cele mai înalte temperaturi de pe glob (până la 5ºC). Precipi­taţiile sunt foarte reduse (15 mm/an); numai în NE, unde ploile cad iarna, sunt mai bogate 600 mm/an). Floră şi faună: Vegetaţie xerofită discontinuă; păduri puţine (0,3%) pe Munţii Verzi (Jebel el Akhdar); păşuni. Faună redusă: animale adaptate la clima deşertică. Populaţia: în majoritate arabi musulmani şi berberi (ara­bizaţi); metisaţi, negri, italieni, greci, maltezi, evrei. 90% din populaţie trăieşte pe câmpia litorală, propice agric. O parte a populaţiei este nomadă. Rata natalităţii: 40‰; mortalitatea: 7‰. Populaţia urbană: 86%, în zonele Tripoli, Benghazi. Resurse şi economie: petrol (locul al II-lea în Africa), gaze naturale; măsline, ulei de măsline, curmale, viţă de vie, vin, ricin; cămile, caprine, ovine; peşte. Industria extrac­tivă (petrol, gaze) asigură întreg exportul. Transporturi şi comunicaţii: L. este o ţară de tranzit între Maghreb şi Orientul Apropiat, între Africa şi lumea mediteraneană europeană. Reţea de căi ferate, autove­hicule, flotă comercială, aeroporturi la Tripoli şi Benghazi. Oraşe: Benghazi (port), El Beida, Darnah, Misratah, Tobruq. Istoria: În antichitate Libia este locuită de triburi hamite, numite libi­eni de către greci. La începutul sec. al XIII-lea î. Hr., fenicienii întemeiază coloniile Oea, Septis, Magna, Sabratha, iar din sec. al VIII-lea î. Hr. grecii întemeiază cetăţile Cyrene (Cirenaica), Apollonia, Berenice. Teritoriul L. este stăpânit pe rând de cartaginezi, de Egiptul elenistic (sec. III-I î. Hr.), de Imperiul roman (sec.I î. Hr.-429 d. Hr.), de vandali (429-­534), de bizantini (534-643). În 642-643, arabii cuceresc terit. L., îl includ în Califatul arab şi islamizează populaţia; is­lamismul devine religie oficială. În 1510, spaniolii pun mâna pe Tripoli; în 1517 otomanii cuceresc Cirenaica, iar în 1551 şi Tripolitania, integrându-le Imperiului Otoman. După războ­iul italo-turc (1911-1912), Italia cucereşte ţara, iar otomanii se retrag. Cirenaica se apără armat de italieni, dar în 1931 este învinsă şi L. devine colonie italiană. Între 1940-1943, alături de trupele britanice şi franceze, L, se opune forţelor germano-italiene. După victorie, Franţa administrează Taz­zan-ul, iar Marea Britanie Tripolitania şi Cirenaica. În 1947: terit. sub tutelă ONU. În 1951 aceste trei regiuni adminis­trative sunt unite într-un stat federal independent, având în frunte un rege. (Regatul Unit al L.). În 1963 este abolită organizarea federală. în 1969, lovitură de stat militară; este abo­lită monarhia; Kadhafi devine şeful statului, declarat acum re­publică. În 1971 sunt naţionalizate companiile petroliere. În 1973 Kadhafi lansează revoluţia culturală islamică. În 1977, el instituie un stat al maselor: Djamahiriyya Arabă Libiană Populară Socialistă. În 1986 L. este acuzată că susţine organi­zaţiile teroriste şi se expune bombardamentelor şi represaliilor americane. În 1989 Libia se apropie de ţările Maghrebului. În 1992 Consiliul de Securitate ONU decretează un embargo aerian şi al armamentului împotriva L., în faţa refuzului aces­teia de a colabora în anchetarea atentatelor teroriste. Statul: este, conform Constituţiei (modificate şi ratificate în 1977) republică. Puterea legislativă este exercitată de Congresul General Popular şi de Secretariatul General al Congresului; puterea executivă este exercitată de Comite­tul Popular General (guvernul) numit de Congres. Partid unic în interior; partide în exil.