Mauritania

Denumirea oficială: Republica Islamică Mauritania 

Capitala: Nouakchott (600.000 loc.)

Limba oficială: franceza, araba; limbi vorbite: dialecte berbere

Suprafaţa: 1.080.000 km2 

Locuitori: 2,33 mil. (2 loc./km2) 

Religia: islamism (religie de stat) 98%

Moneda: ouguiya

Forma de guvernământ: republică 

Ziua naţională: 12 martie

Geografia: M. este aşezată în nord-vestul Africii. Limite: Maroc (Sa­hara) (NV), Algeria (N), Mali (E şi SE), Senegal (S); Oc. Atlantic (V). G. fizică: Cea mai mare parte a M. aparţine Saharei ves­tice, deşertul înaintând până la întâlnirea cu Oc. Atlantic. O ţară deşertică, o câmpie cu dune de nisip, unele fixate, al­tele mişcătoare, modelate de vânturile fierbinţi şi puternice (harmattanul). În S, pe valea Senegalului, o fâşie de câmpie fertilă, care constituie graniţa dintre Sahara şi Africa ecuatorială. Masivele nu depăşesc 900 m: Adrar (centru-nord), Assaba (S). Clima: este tropical-deşertică, cu temperaturi ridicate în Sahara, mai puţin aridă în Sahel (regiunea de sud). Tem­peratura în ianuarie 21°C, în iulie 27°C. Precipitaţiile sub 100 mm/an; în sud 250-500 mm/an. Climă mai dulce, în sud, pe valea Senegalului. Floră şi faună: Vegetaţie specifică Saharei: în unele locuri, xerofită, în altele lipseşte cu desăvîrşire; în Sahel domină vegetaţia ierboasă de stepă. Pe valea Senegalului savană şi păduri tropicale (puţine). Populaţia: Peste 75% mauri (arabi şi berberi, majoritatea nomazi, crescători de animale), iar restul negri, în S, fer­mieri. Organizarea populaţiei este în general tribală. ea mai mare concentrare în SV ţării. Rata natalităţii: 38,3‰; mortalitatea: 13‰. Populaţia urbană: 52%. Resurse si economie: minereu de fier, peşte congelat (ex­port); gumă arabică; cupru, fosfaţi, textile (artizanale) mei, orez, orz, arahide de pământ, curmale; ovine, caprine, cămile, bovine; sare. Industrie textilă, ,prelucrătoare de petrol, pescuit. Transporturi şi comunicaţii: căi ferate (de la Fderik, cari­eră de minereu de fier, la portul Nouadhibou), autovehicule (şoseaua Trans-Mauritania), aeroporturi la Nouak­chott şi Nouadhibou. Oraşe: Nouadhibou, la ocean, Atar şi Akjoujt; de-a lun­gul Trans-Mauritaniei. Istoria: La sfârşitul neoliticului, migrează dinspre sud primii locuitori negroizi. După sec. I sunt înlocuiţi treptat cu păstori berberi. Între sec. VIII-IX, teritoriul este o zonă de contact între Africa neagră şi Maghreb; convertirea la islam. În sec. XI cucerirea almoravidă; se întemeiază un imens imperiu de la Senegal până în Spania. Sec. XV-XVIII: arabii hasani organizează ţara în emirate; europenii, îndeosebi portughezii, se instalează pe coastă. În 1902, cucerirea de către francezi; în 1920, M. devine colonie franceză în cadrul Africii Occidentale Franceze, iar în 1934 întreg teritoriul M. este sub dominaţie franceză; în 1946, „teritoriu de peste mări”. În 1958 este proclamată Republica Islamică Mauritania; în 1960 devine independentă. În 1976 M. ocupă partea sudică a Saharei vestice, la care renunţă în 1979. În 1984, lovitură de stat militară. Conflicte interetnice între senegalezi şi mauritani. În 1991 este adop­tată o nouă constituţie; sistem pluripartit. În 1992, alegeri prezidenţiale, boicotate de opoziţie şi câştigate de Ould Taya. M. restabileşte relaţii diplomatice cu Senegalul. Statul: este republică prezidenţială, conform Constituţiei din 1991. Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi de Parlament, compus din Senat şi Adunarea Naţio­nală; cea executivă de un cabinet numit de preşedinte. Multipartitism.