Moldova

Denumirea oficială: Republica Moldova 

Capitala: Chişinău (677.000 loc.)

Limba oficială: româna/moldoveneasca 

Suprafaţa: 34.000 km2

Locuitori: 4,46 mil. (131 loc./ km2) 

Religia: ortodoxism, mozaism, islamism 

Moneda: leul moldovenesc

Forma de guvernământ: republică 

Ziua naţională: 27 august

Geografie: Moldova este aşezată în SE Europei Centrale. Limite: Ucraina (N şi E şi S), România (V). G. fizică: M. are un relief predominant de podiş jos: Podişul Nord Moldovenesc (320 m alt.), Podişul Codru, central (429 m alt.), coboară spre SE, descrescând până se pierde în Câmpia Bugeacului; coline domoale (sub 400 m alt.). Câmpia Bugeacului este presărată cu lacuri, mlaştini, sărături, nisipuri. La N şi la SE de podişul Codru: Câmpia Bălţi şi Câmpia Bender-Tiraspol. În stânga Nistrului, pre­lungirea sud-vestică a Podişului Podoliei (sub 280 m). Apele: Prutul (695 km în Moldova) formează graniţa cu România; are afluenţi: Racovăţul, Ciuhurul, Lăpuşna. Se varsă în Dunăre; la E Nistrul (660 km în Moldova): se varsă în M. Neagră. Afluenţi: Răutul, Bâcul, Botna, Râbniţa. Amenajări hidroenergetice la Costeşti, pe Prut, şi la Dubăsari pe Nistru etc. Apele curgătoare sunt amenajate prin construirea a peste 50 de lacuri de acumulare şi peste 3.000 de iazuri. Clima: este temperat-continentală: vara cu perioade sece­toase, iama cu zăpezi şi viscole. Precipitaţiile sunt de 500-­600 mm/an; primăvara ş i vara mai bogate. Floră şi faună: Pădurile ocupă 10% din teritoriu în zona cen­trală, în special, şi nistriană, codri seculari de stejar, fag, jugastru, tei. În silvostepă: pâlcuri de păduri de foioase; în câmpie, ierburi de stepă (colilie, păiuş). Fauna: în păduri lupul, vulpea, căprioara, veveriţa, păsări cântătoare; în câmpie: rozătoare (popândăi, şoareci de câmp). Populaţia este în majoritate românească (64%); ucrainieni, ruşi, găgăuzi, bulgari, evrei. Concentrarea max. în zona centrală, în N şi de-a lungul Nistrului. Cca. 30% din pop. activă lucrează în agric. Rata natalităţii: 15,7‰; a mortalităţii: 10‰. Rata pop, urbane: 51%. Resurse şi economie: Baza econ. a M. o constituie agric. Se cultivă:. cereale: grâu, porumb, orz, secară, sfeclă de zahăr, floarea soarelui, plante textile, cartofi, leguminoase, tutun, plante aromate, pomi fructiferi, viţă de vie, din care se industrializează un vin de bună calitate. Se cresc: cor­nute mari şi mici, porci, păsări; se practică apicultura. In­dustria prelucrătoare este în curs de diversificare, cu toate dificultăţile tranziţiei la econ. de piaţă. Puţine resurse ale subsolului: calcar, gips, nisip cuarţos pentru construcţii: se produc lianţi, materiale refractare, sticlă. Ind. metalurgică şi constr. de maşini: maşini-unelte, maşini agricole, utila­je, de aparatură electrică, ind. chimică, textilă, a lemnului, alimentară (conserve de fructe şi legume, zahăr, ulei), tex­tile, tricotaje. Transporturi şi comunicaţii: Reţea de cale ferată, trans­port fluvial, pe Nistru îndeosebi (1.170 km căi fluviale navigabile). În S, în dreptul localităţii Giurgiuleşti, M. are ieşire la Dunăre (500 m). Aeroporţ la Chişinău. Oraşe: Tiraspol, Tighina/Bender, Bălţi; Râbniţa, Orhei, Comrat. Istoria: Terit. dintre Prut, Nistru şi M. Neagră era locuit în antichi­tate de geto-daci (carpi, costoboci, tirageţi etc.). La vărsarea Nistrului (Tyros), grecii colonişti din Milet fondează oraşul Tyras în sec. VI î. Hr.; regele Burebista îl cucereşte, înglobân­du-l în Dacia (60 î. Hr.). In sec. II-IV, sudul terit. este sub stăpânire romană; iradierea puterii imperiale vizând stepele nord-pontice, cât şi zona Crimeii şi a Mării de Azov. Tyrasul va face parte din provincia romană Moesia Inferior. Aici erau Legiunea I Italica, a V-a Macedonica şi a XI-a Claudia. Tyra­sul se va mai numi Maurocastron şi Cetatea Albă, oraş înfloritor şi în evul mediu. M. devine un culoar al pop. mi­gratoare: goţi, huni, gepizi, avari, slavi, bulgari, maghiari, pecenegi, cumani. În sec. XIII M. este controlată de Hoarda de aur (după 1241). În sec. XIV-XV, hotarele de răsărit ale M. sunt fortificate cu cetăţi ca Hotin, Soroca, Orhei, Tighina, Cetatea Albă. În 1484 Imp. Qtoman ocupă cetăţile Cetatea Albă şi Chilia, iar în 1538, sudul Basarabiei şi Tighina devin raia turcească. În 1806-1812 războiul ruso-turc, în urma căruia Imp. Rus anexează, prin pacea de la Bucureşti (1812), terit. dintre Prut şi Nistru (parte componentă a principatului Moldovei). În sec. XII Basarabia (numele de Basarabia vine de la Basarab, domnul Ţării Româneşti care se pare că a  stăpânit înainte de Moldova zona Bugeagului, eliberând-o de sub tătari; prin extensie, denumirea se referă la întregul terit. dintre Prut şi Nistru) este colonizată cu ruşi, ucrainieni, polonezi, germani, evrei şi supusă rusificării. Prin Congresul de pace de la Paris (1856), cu care se încheie Războiul Crimeii, se retrocedează M. trei judeţe din S Basarabiei, de la gurile Dunării: Cahul, Ismail şi Bolgrad. În 1867 limba română este interzisă în şcolile din Basarabia, urmărindu-se deznaţion­alizarea românilor. În 1878, prin Congresul de la Berlin, Rusia obţine din nou aceste teritorii. În 1917, după prăbuşirea ţarismului se creează Sfatul 'Ţării, din reprezentanţi ai tuturor naţionalităţilor şi confesiunilor, care proclamă Republica Democratică Federativă Moldovenească; în 1918 se votează independenţa ţării. În acelaşi an, Sfatul ţării votează alipirea RDFM (Basarabia) cu România, recunoscută prin Tratatul de la Paris, 1920 (cu Franţa, Italia, Marea Brtanie, Japonia). În 1940, după un ultimatum de 2 zile, la 28.VI, U.R.S.S. intră cu forţe armate şi ocupă Basarabia, Bucovina de N şi ţinutul Herţa (depăşind chiar prevederile pactului secret Molotov-­Ribbentrop, 1939); se creează RSS Moldovenească, înglobată în URSS. La 4 noiembrie 1940, Bucovina de N, jud. Hotin şi Cetatea Albă sunt incluse în RSS Ucraineană. Între 1941­-1944 Basarabia este reintegrată României iar din august 1944 ocupată de Armata Roşie şi reanexată URSS. Prin Tratatul de pace de la Paris (1947) aceste graniţe sunt păstrate. Din 1940-1944 sute de mii de basarabeni sunt deportaţi în Siberia, închişi sau ucişi, ducându-se o politică de deznaţionalizare. Basarabia este colonizată cu ruşi îndeosebi în oraşe aceştia ocupând funcţii în administraţie etc. După 1985, în epoca  gorbacioviană de glasnosti ia naştere Mişcarea Demcratică din M. care este pentru impunerea limbii române ca limbă de stat şi revenirea la alfabetul latin. În 1990 Parlamentul din Chişinău adoptă Declaraţia Suveranităţii RSS Moldova; în 1991 se adoptă denumirea de Republica Moldova care îşi proclamă independenţa de stat, recunoscută prima de Româ­nia. În.1991 M. semnează actul de constituire a CSI. În 1992, lupte violente în Transnistria, populată de rusofoni sepa­ratişti. M. şi Rusia semnează un acord privind dreptul la au­todeterminare al acestei regiuni în cazul că M. se va uni cu România. În 1994, M. se pronunţă prin referendum pentru menţinerea unui stat independent, înlăturând eventualitatea unirii M. cu România. Statul: este republică prezidenţială conform Constituţiei  din 1991. Stat membru CSI. Puterea legislativă este exer­citată de preşedinte şi de Parlament (mandat pe 4 ani); cea  executivă de Consiliul de Miniştri numit în urma alege­rilor legislative. Multipartitism.