Mongolia

Denumirea oficială: Statul Mongoliei 

Capitala: Ulan Bator (550.000 loc.) 

Limba oficială: mongola

Suprafaţa: 1.565.000 km2 

Locuitori: 2.458.000 (2 loc./km2) 

Religia: budism de orientare lamaică 

Moneda: tugrik-ul

Forma de guvernământ: republică 

Ziua naţională: 11 iulie

Geografie: M. este un stat în Asia Centrală, fără ieşire la mare. Limi­te: Rusia (N), China (E, S şi V). G. fizică: M. este o enclavă în Asia Centrală, având la N vasta regiune a Siberiei ruseş ti. Relieful este un vast podiş cu alt. între 1.000-2.000 m, străbătut de lanţuri muntoase înalte, din granit şi şisturi cristaline. În regiunea de SV, lanţul Munţilor Altaiul Mongol (4.362 m), continuaţi cu Altaiul Gobi spre S. În N, Munţii Hangai (3.905 m) al căror lanţ se întinde spre centru, până în Deşertul Gobi (900-1.200 m). Regiunile de E şi de S fac parte din Deşertul Gobi (nisipos în SV, în rest pietros). Râurile din N sunt mai lungi şi cu un debit mai mare (Orhon 724 km şi Se­lenga 573 km) decât restul cursurilor; în general reţeaua de ape este săracă. Peste 1500 lacuri, cele mai multe sărate (în N şi NV; L. Hubsugul, L. Hara). Clima: este continental excesivă, fiind departe de influenţa oceanului. Iernile sunt lungi cu temp. de până la -40°C, cu viscole care spulberă zăpada; verile sunt scurte, cu temp. foarte ridicate, de 38°C, uneori până la 45°C. Precipitaţiile sunt sărace, sub 60-50 mm/an. Floră şi faună: În N, păduri de conifere, păşuni alpine; în centru şi est, vegetaţie de stepă; în Deşertul Gobi, vege­taţie xerofită sau absentă. Fauna în N, specifică taigalei (zonă a pădurilor de conifere, liniştită şi întunecată): lupul, vulpea, elanul, hermelina, păsări. În S, faună spe­cifică Asiei Centrale: gazela, antilopa, argalul, cămila şi ursul specific pod. Gobi. În zonele de stepă şi deşert: rozătoare, dropii, fazani. Populaţia: este formată din mongoli, peste 85%; kazahi, buriaţi, ruşi, chinezi. Concentrarea pop. în N şi NE; în capitală şi pe valea râului Selenga. Partea pop. care era seminomadă este în curs de a se sedentariza. Rata nata­lităţii: 26‰; a mortalităţii: 6,7‰. Pop. urbană: 60%. Resurse şi economie: Mongolia este în faza de tranziţie de la sistemul economiei socialiste, cu planificare centrali­zată, la economia de piaţă. Agric. se bazează pe creşterea animalelor (cele mai multe animale pe cap de locuitor din lume): cabaline, cămile, ovine, caprine, bovine. Culturile de cereale (grâu şi orz) doar pentru consum şi insufi­ciente. Resurse minerale: fluorite, cupru, molibden, zinc, tungsten. Metalurgia neferoasă este foarte dezvoltată, de importanţă mondială (combinatul de înnobilare a minere­ului de cupru de la Erdenet). Industrii tradiţionale: tex­tilă, de pielărie, alimentară. Istoria: În antichitate şi evul mediu, pe terit. M. trăiau triburi pro­tomongole şi prototurcice; în 209 găsim triburi hunice, împotriva cărora China ridică Marele Zid dinspre N. Succesiv îşi impun dominaţia: avarii, uigurii (sec. VIII), kirghizii. În sec. XIII, Ginghis Han (1206-1227) uneşte triburile mongole: nomade şi întemeiază un imperiu uriaş înglobând N Chinei (terit: de la N Marelui zid), Asia Centrală (Buhara, Samarkand, Merv) şi până în. E Europei devenind mare-han: Imperiul este bine organizat: reşedinţa lui Ginghis Han este la Karakorum. Tătarii îi înving pe cnejii ruşi şi pe cumani în: 1223 la Kalka. În 1237-1240 mongolii (numele este răspândit asupra întregii pop. din terit. de la numele unui singur trib mongol) cuceresc Rusia, stepa cumană, Polonia, înving ar­mata cavalerilor teutoni şi pe cea a ungurilor (1241). În 1258 este cucerit Bagdadul şi în locul califatului abbasid apare sta­tul ilhanid. În 1271 şi 1279 Kubilai cucereşte China, devenind împărat; campanii până în Jawa, Japonia. Spre sfârşitul sec. XIII mongolii adoptă islamismul; începe fărâmiţarea imperiu­lui. Hoarda de Aur va stăpâni stepele nord-pontice şi cele cen­tral asiatice. China va lua o mare parte din imperiul mongol (1691). În sec. XVI-XVII în M. se răspândeşte lamaismul (budism originar din Tibet). În 1911, M. Exterioară, cu aju­torul Rusiei, scapă de sub stăpânirea Chinei, devine au­tonomă. În 1924 se proclamă republică populară (abolirea monarhiei), cu ajutorul Armatei Roşii Sovietice, şi devine stat socialist; secularizează averile clerului, colectivizează agricul­tura, reprimă sângeros orice opoziţie. În 1945 participă alături de sovietici în războiul cu Japonia. În 1946 tratat de prietenie cu URSS. În 1950 China comunistă îi recunoaşte independenţa. În 1962 Mongolia devine membră a CAER-­ului. În disputele ideologice dintre sovietici şi chinezi, Mon­golia este alături de URSS. În 1990, partidul unic (Partidul Popular Revoluţionar Mongol) renunţă la monopolul puterii şi la marxism-leninism. Începe tranziţia la un stat de drept; în 1992, intră în vigoare o nouă Constituţie, care garantează proprietatea privată, recunoaşte pluripartitismul şi economia de piaţă. Statul: este republică parlamentară, potrivit Constituţiei din 1992. Puterea legislativă este exercitată de Marele Hural Popular; cea executivă de Consiliul de Miniştri, numit de Marele Hural Popular. Şeful statului: preşedin­tele prezidiului Adunării Populare. Un regim în curs de democratizare.