Namibia

Denumirea oficială: Republica Namibia 

Capitala: Windhoek (115.000 loc.) 

Limba oficială: engleza, afrikaans 

Suprafaţa: 825.000 km2

Locuitori: 1,5 mil. (2 loc./km2)

Religia: religii africane, protestantism 17%, catolicism 9% 

Moneda: dolarul namibian

Forma de guvernământ: republică 

Ziua naţională: 21 martie

Geografia: N. este aşezată în sud-estul Africii. Limite: Angola, Zam­bia (N), Botswana (E), Africa de Sud (SE şi S), Oc. Atlan­tic (V). G. fizică: În special platouri înalte (Moltkeblick, 2642 m) care domină Deşertul Namibiei (o fâşie lată de 100 km de-a lungul Coastei Atlanticului, unde se ridică izolat Ma­sivul Brandberg (2585 m). În SE, zonă semideşertică şi în E deşertică (Kalahari). Singurele ape cu debit tot timpul anului sunt: Orange, care formează graniţa cu Africa de Sud, Kunene şi Okavango, graniţa cu Angola. Clima: este tropicală uscată. Temperatura medie anuală 23°C. În regiunile înalte, precipitaţiile sunt de 400 mm/an; în Deşertul Namibiei, sub 250 mm/an. Floră şi faună: În nordul extrem şi pe coridorul fâşiei Caprivi cresc păduri tropicale (12% din teritoriu), în N şi în centru este savană; spre S şi E, zonă semideşertică (ve­getaţie ierboasă). Populaţia: negri bantu (ovambo, damara, nama, kavanga, herero), hotentoţi, boşimani; albi (afrikanderi: germani, englezi), mulatri. Concentrarea, pe platouri şi la graniţa cu Angola. În N se face agricultură de subzistenţă. Rata natalităţii: 35‰; mortalitatea: 9‰. Populaţia urbană: 36%. Resurse şi economie: Resurse minerale: uraniu, germa­niu (50% din rezervele mondiale), diamante pentru biju­terii, plumb, zinc, cupru, aur, wolfram, mangan, vanadiu; sare; ovine (karakul), bovine; peşte (export); porumb, sorg, manioc, bumbac, tutun. Industrie minieră, metalur­gia neferoaselor (export). Transporturi şi comunicaţii: căi ferate. Oraşe: Walvis Bay (port), Swakopmund, Luderitz. Istoria: De la sfârşitul sec. al XV-lea până în sec. al XVIII-lea, se aven­turează pe coastă portughezi, olandezi. Negrii bantu (herero şi hotentoţi) ocupă teritoriul, alungându-i pe boşimani şi na­maqua. În 2892 Germania deţine dominaţia asupra regiunii, cu excepţia unei enclave, colonie britanică din 1878, pe care o numeşte Africa de Sud-Vest. Între 1904-1906 are de făcut faţă mişcărilor populaţiei herero. Între 1914-1915 regiunea intră sub mandatul Uniunii Sud-Africane. În 1992 enclava brita­nică este realipită Africii de Sud-Vest. În 1947 teritoriul este inclus în Africa de Sud, statut nerecunoscut de ONU; se in­staurează apartheid-ul. În 1966 ONU revocă mandatul Africii de Sud, iar în 1968 îi schimbă numele în Namibia. Africa de Sud ignoră hotărârile ONU, dar nu poate împiedica crearea unui partid pentru independenţă SWAPO (Organizaţia Poporului din Africa de Sud-Vest). În 1974, acţiuni de gheri­lă împotriva Africii de Sud. În 1988, acordul între Africa de Sud; Angola şi Cuba duce la încetarea focului. În 1990 N. obţine independenţa. Liderul SWAPO devine şeful statului; luptă pentru reconciliere naţională. Statul: este republică prezidenţială, potrivit Constituţiei din 1990. Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi de Adunarea Naţională; cea executivă de un cabinet numit de preşedinte. Pluripartitism.