Noua Zeelandă

Denumirea oficială: Noua Zeelandă 

Capitala: Wellington (135.000 loc.) 

Limba oficială: engleza şi uzuală: maori 

Suprafaţa: 270.000 km2

Locuitori: 3,5 mil. (13 loc./km2)

Religia: protestantism, catolicism 12%; religii locale

Moneda: dolarul neozeelandez 

Forma de guvernământ: monarhie 

Ziua naţională: 6 februarie

Geografie: N. Z. face parte din Oceania şi este aşezată la 2000 km SE de Australia, în SV Oc. Pacific, în emisfera australă. G. fizică: N. Z. este formată din 2 insule mari: Insula Sudică şi Insula Nordică şi din alte câteva mai mici; in­sulele Stewart, Chatham; Anckland, Campbell, An­tipodes, Bounty, iar în N Ins. Kermadec (30° lat. sudică). În Insula Sudică se intind Alpii Sudici, (vf. Cook, 3764 m alt. max.). În E acestui lanţ muntos se întinde Câmpia Canterburry. Ţărmul Insulei Sudice este marcat de fior­duri; în S, lacuri glaciare. Insula Nordică este un podiş vulcanic (365-600 m) dominat de conuri vulcanice active (Ruapehu, 2797 m alt.; Ngauruhoe, 2291 m alt.) şi inactive (Egmont, 2518 m alt.). Aici se găsesc peşteri, gheizere, lacuri vulcanice. Zona înconjurătoare de coastă constă în păşuni. În N se continuă cu dealuri. Râurile sunt scurte, într-o reţea bogată. Clima: este temperat oceanică, umedă şi cu anotimpuri blânde. Temp. medie anuală este în iulie şi ianuarie de 11°C şi 19°C (Auckland); 8°C şi 16°C (Wellington); 4°C şi 15°C (Dunedin). Precipitaţiile: Insula Sudică: în centru, 330 mm/an; în Auckland, 1140 mm/an; în Dunedin 940 mm/an; în Hokitika (Insula Sudică, în V) 2900 mm/an; în Alpii Suici; 6350 mm/an. Floră şi faună: Pădurile de conifere (de pin) în V Insulei Sudice şi de foioase ocupă cca. 25% din terit. (în SV In­sulei Sudice există păduri umede). Păşunile şi fâneţele ocupă cca. 50% din terit. Fauna specifică celor două aso­ciaţii vegetale. Zone ocrotite. Populaţia: este formată din europeni 83%; maori (indi­geni) 12%, majoritatea în Insula Nordică; polinezieni, chinezi, indieni. Concentrarea max. a pop. în Insula Nordică, mai ales în zona capitalei; în Insula Sudică în Câmpia Canterbury. Rata natalităţii: 18‰, a mortalităţii: 8‰. Pop. urbană: 84%. Resurse şi economie: Economia N. Z. se bazează pe creşterea animalelor (oi, în special, cornute mari, porci), valorificând atât pentru export cât şi pentru industria in­ternă (alimentară, textilă) produsele lactate, carnea şi lâna. Agr. mecanizată are tradiţie în cultura: cerealelor, carto­fului, pomilor fructiferi: Resurse: minerale: cărbune, gaze naturale, fier, zăcăminte neimportante şi din alte minera­le; material de construcţie. Hidroelectricitate. Importă: petrol, hârtie, cupru, cauciuc; fiind dependentă de impor­tul de petrol, după 1974 a cunoscut mari dificultăţi. A renunţat la protecţionism, în favoarea liberalismului eco­nomic. După intrarea Marii Britanii în CEE, N. Z. a fost nevoită să-şi diversifice activitatea şi să caute debuşeuri în Asia, în special în Japonia. Transporturi şi comunicaţii: căi ferate, autovehicule; flotă comercială. Aeropoturi la: Wellington, Christchurch, Auckland. Oraşe: Auckla.nd (port), Christchurch, ManuKan, Dunedin (port), Hamilton; Tauranga, Littelton (port); Napier. Există 6 Universităţi. Istoria: N. Z. era locuită de triburi maori din Polinezia în sec. XII-­XIV. În 1642 este descoperită de navigatorul olandez Abel Tasman, care a numit acest terit. Noua Zeelandă (Niew Zee­land), apoi este cercetată de expediţia lui Cook. Se stabilesc contoare comerciale, baze pentru vânătoarea de balene către sfârşitul sec. XVIII. În 1814, misionari catolici şi protestanţi evanghelizează ţara. În 1840, Marea Britanie începe să colo­nizeze terit.; se semnează Tratatul de la Waitangi cu şeful maorilor şi ţara. devine o colonie cu autonomie internă. Urmează seria de „războaie ale maorilor” împotriva britani­cilor, care au dus o politică brutală. Ei luptă pentru pământ şi libertate. Reforme politice importante (1891-1914) printre care votul universal (dreptul la vot al femeilor, în 1893, pen­tru prima oară în lume). În 1907, N. Z. devine dominion bri­tanic, iar în 1931, membră a Commonwealth-ului. N. Z. a luptat în cele două răzb. mondiale alături de Marea Britanie cu câte un corp expediţionar de cca. 100.000 şi respectiv 140.000 de militari. In 1951, N. Z. semnează Pactul ANZUS (un pact defensiv semnat între Australia, N. Z. şi SUA). În epoca postbelică se dezvoltă viaţa democratică, cele două par­tide (Laburist şi Naţional) alternând la putere. Între 1951-71, N. Z. sprijină politica americană în SE asiatic şi trimite trupe în Coreea şi Vietnam. În 1972 stabileşte legături diplomatice cu Republica Populară Chineză. Din 1974, anul intrării Marii Britanii în CEE (şi acordarea politicii ei economice cu a „Pieţei Comune”), N. Z. este nevoită să îşi diversifice activi­tatea economică şi să caute debuşeuri în Asia, în special în Japonia. Din 1980, N. Z. se află în fruntea mişcării anti-nu­cleare în Pacificul de Sud. În 1985 este suspendată partici­parea sa la ANZUS. Statul: este monarhie constituţională, conform Actului Constituţional din 1907; regina Marii Britanii este şeful statului, fiind reprezentată de un guvernator general. Puterea legislativă este exercitată de Camera Reprezen­tanţilor; cea executivă de un cabinet condus de liderul partidului majoritar din Camera Reprezentanţilor. Multi­partitism.