Polonia

Denumirea oficială: Republica Polonia  

Capitala: Varşovia/Warszawa (1,6 mil. loc.)  

Limba oficială: poloneza

Suprafaţa: 313.000 km2

Locuitori: 38,44 mil. (123 loc./km2)

Religia: catolicism 95%; ortodoxism, protestantism, moza­ism

Moneda: zloty

Forma de guvernământ: republică  

Ziua naţională: 11 noiembrie

Geografie:  P. este aşezată în N Europei Centrale. Limite: M. Baltică, Rusia (N), Lituania (NE), Belarus, Ucraina (E), Slovacia (S), Cehia (SV), Germania (V). G. fizică: Relieful P. este variat. Câmpia dintre Odra/O­der şi Bug face parte din marea Câmpie Europeană şi cuprinde 75% din teritoriu; Marea Câmpie Poloneză, câmpie joasă, sub 100 m, este presărată cu coline de origi­ne glaciară (morene), cu numeroase lacuri (în NV lacurile Pomeraniene, în NE lacurile Mazuriene), cu lagune pe coasta de N, cu soluri nisipoase, mlaştini, turbării. Spre S, câmpia trece în podiş, apoi în zonă montană; Munţii Sudeţi/Sudety (alt. max. 1602, vf. Zniezka/Schneekoppe) în şiruri paralele (Sudeţii despart Silezia poloneză de Bo­hemia cehă); Munţii Carpaţi / Karpaty, munţi tineri, cu masivul Tatra, pe graniţa sudică. Reţeaua hidrografică este formată din fluvii şi râuri lungi, cu apă multă, dar debit variabil, influenţat de căderea ploilor toamna şi a zăpezilor iarna. Oderul îngheaţă 40 de zile pe an, Vistula 60 de zile: Fluviile sunt legate pe cursul interior prin canale; au amenajări pentru irigaţii şi navigaţie. FL. Vistu­la (Wistula), cu afl. San şi Bug; Odra/Oder cu Warta. Clima: este temperat continentală, de tranziţie de la cea oceanică din vestul continentului, la cea continental exce­sivă din est. În vestul P. iernile sunt mai blânde şi verile mai răcoroase; spre est, iernile mai aspre, verile mai us­cate şi mai fierbinţi. Temp. medie anuală este de: -3°C în ianuarie şi 18°.C în iulie. Precipitaţiile sunt de 460 mm/an la Varşovia/Warszawa; 1.270 mm/an în Carpaţi. Floră şi faună: sunt păduri întinse de conifere şi foioase, pajişti alpine 13%. Pe terenurile nisipoase de câmpie cresc păduri de pin. Fauna: lupul, vulpea, ursul, jderul, pisica sălbatică, zimbrul ş.a. Numeroase zone ocrotite. Populaţia: polonezi (98%), ucrainieni, bieloruşi şi evrei. Concentrarea max. a pop. este în SV (250-300 loc./km2). 50% din pop. activă este ocupată în industrie. Rata natali­tăţii: 13,5‰; a mortalităţii: 10,7‰. Rata pop. urbane: 64%. Resurse şi economie: Principala ramură a economiei poloneze este industria, bazată pe bogatele resurse ale subsolului: cărbune superior (printre cele mai bogate din lume), sare, metale neferoase (cupru - primul loc în Eu­ropa, plumb, zinc), sulf. Ind. prelucrătoare este diversifi­cată: energetică - bazată pe utilizarea huilei, a cărbunilor bruni, a hidroenergiei şi petrolului de import, cocso­chimia, metalurgia feroasă (la Cracovia, Katowice), ind. constr. de maşini (nave maritime, automobile, locomotive, maşini agricole); ind. textilă şi alimentară (zahăr, conserve de peşte) utilaje electronice. Ind. P. este poluantă. Se fac eforturi susţinute, interne cât şi prin intermediul instituţiilor financiare internaţionale, pentru trecerea la economia de piaţă. Şomajul a devenit o problemă dificilă. Agric. este foarte dezvoltată (şi sub regimul socialist s-a menţinut proprietatea privată); se cultivă secara în N, grâul în S; orzul, plantele furajere. La cultura de cartof şi sfeclă de zahăr, P. ocupă primele locuri în Europa. Creşterea ani­malelor: cornute mari, porcine, păsări. Transporturi şi comunicaţii: căi ferate şi căi rutiere inter­naţionale, noduri de cale ferată la Varşovia şi: Katowice. Vistula şi Odra sunt folosite pentru navigaţie. Aeroport internaţional la Varşovia. Oraşe: Lodz (în centrul P.), Krakow/Cracovia, Wroclaw (pe Odra), Poznan (centru al târgurilor), Gdansk şi Szczecin (porturi. cu şantiere navale), Katovice, Lublin. Există 10 universităţi; cele mai vechi: din Cracovia (1364), din Varşovia (1816). Istoria: Locuită din mileniul III: civilizaţia lusaciană şi pomerană (sec. VI-II î. Hr.). P. era străbătută de „drumul ambrei"; în. sec. III d. Hr. intră în contact cu lumea romană; în sec. V-VI slavii se stabilesc între Oder şi Elba. În sec. X ducele Mieszko (960­92); pune bazele dinastiei Piast, unifică principatele feudale şi P. intră în sfera creştinătăţii de rit roman (966 - anul adop­tării creştinismului) În 1025, Bolestav I cel Viteaz este înco­ronat rege; extinde terit. anexând Silezia, Cracovia, Sandomir şi în E terit. de pe cursul superior al Bugului. În sec. urmă­toare P. se fărâmiţează în ducate. În sec. XIII Ordinul Cava­lerilor Teutoni cucereşte Prusia de Est, tăind accesul P. la M. Baltică. P. se reunifică sub Vladislav I Cel Scurt (1306-1333) şi Cazimir III cel Mare (1333-1370); începe refugiul evreilor din vestul Europei. În 1386 Lituania intră în uniune dinas­tică cu P. (dinastia Jagiellonilor). În 1410 şi 1422, în bătăliile de la Grunwald şi Marienburg Cavalerii Teutoni sunt defini­tiv învinşi; ei recunosc suzeranitate Poloniei prin tratatul de la Thorn (1466). Regatul se extinde cu părţi din Bielorusia şi Ucraina. În 1569 se realizează „Uniunea de la Lublin" - un stat polono-lituanian cu monarh; dietă şi monedă comune. Re­forma are impact asupra nobilimii, însă catolicismul este restabilit la sfârşitul sec. XVI. După stingerea dinastiei jagiel­lonilor (1572) se trece la o monarhie electivă (prin Pacta Con­venta -1573 - dreptul nobilimii de a-l alege pe rege), monar­hul nu mai are putere legislativă, prin „liberum votum" al nobilimii se slăbeşte autoritatea centrală; se creează aşa-zisa „Republică nobiliară"; criză politică şi socială. P. este antre­nată în războaiele cu Imp. Otoman, Suedia şi Rusia (sec. XVII şi XVIII); P. încetează de a mai fi o mare putere. Politica ex­pansionistă a statelor din jur are ca urmare împărţirea Poloniei între Austria, Rusia şi Prusia pentru prima dată în 1772. Austria ia Galiţia, Rusia terit. de la este de Dvina şi Prusia ia nord-vestul terit. cu excepţia Gdansk-ului. În a doua împărţi­re a Poloniei (1793), Prusia şi Rusia iau mai bine de jumătate din ceea ce rămăsese P. Izbucneşte răscoala naţională con­dusă de Tadeusz Kosciuszko; sfârşeşte cu a 3-a împărţire a ţării (1795), când P. dispare ca stat de pe harta Europei pen­tru mai mult de un secol. Napoleon creează Marele Ducat al Varşoviei (1807); în 1815 (Congresul de la Viena) Regatul P. este încorporat Rusiei; Galiţia este dată Austriei şi Principa­tul Posen, Prusiei. Mişcările naţionale sunt înăbuşite în sânge de ocupanţi (1830, 1846, 1848 şi 1863). În 1918 este resta­bilită ea stat independent cu acces la M. Baltică (Coridorul Polonez). Între 1919-1920 stat independent cu acces la M. Baltică (Coridorul Polonez). Între 1919-1920 conflict militar cu Rusia Sovietică. În 1926 J. Pilsudski instaurează un regim autoritar. Prin pactul secret Molotov-Ribbentrop (1939), P. este împărţită în „sfere de influenţă" între Germania şi Rusia; la 1 septembrie 1940, Germania atacă P. care este subjugată (acest act va duce la izbucnirea celui de-al doilea război mon­dial). Rusia atacă P. şi îşi alipeşte partea ei de E. Se formează un guvern în exil (la Londra) şi o „Armată a ţării" ce acţiona în ilegalitate pe terit. polonez. Există o puternică mişcare de rezistenţă care luptă activ cu ocupantul, este în legătură per­ manentă cu Aliaţii şi guvernul de la Londra şi pregăteşte renaşterea statului în forma şi graniţele sale antebelice. In­surecţia eroică a Varşoviei din 1944 (de la 1 apr. la 2 oct.) este  reprimată sângeros de germani. Sovieticii nu intervin. P. pierde în război şi în lagărele de exterminare naziste şi soviet­ice (masacrul militarilor şi civililor de la Katyn, deportări) aproape 20% din pop. În 1945 sovieticii instalează un Comitet la Lublin, apoi un guvern provizoriu. prosovietic. Frontierele P. sunt trasate la Yalta (februarie 1945) şi Postdam (iulie-august 1945). Terit. ocupat în 1939 de URSS rămâne în stăpânirea acesteia; frontiera vestică este stabilită pe Oder-­Neisse (Prusia Orientală şi Silezia revin Poloniei). În 1970 prin Tratatul polono-german se recunosc graniţele actuale. Revolte împotriva regimului comunist în 1956, 1970 şi 2980, când sub conducerea lui Lech Walesa este creat Sindicatul Liber Solidaritatea al Şantierelor Navale din Gdansk, re­cunoscut de autorităţile poloneze. URSS face presiuni pentru a pune capăt revoltei populare. Guvernul polonez (generalul Jaruzelski) instituie starea de asediu şi interzice mişcarea sindicală şi grupările de opoziţie (1982). Prin tratative între guvern şi opoziţie se creează în cele din urmă o a doua cameră în Parlament: Senatul. Se creează postul de preşedinte al sta­tului şi se ţin alegeri libere (1989). Solidaritatea are o victorie zdrobitoare în alegerile pentru Parlament (Dieta), Jaruzelski e ales preşedinte. Se iniţiază un program de reforme radicale într-un ritm rapid. Amendamente ale Constituţiei: este abolit rolul conducător şi de partid unic al partidului comunist din P.; se schimbă denumirea (ţării în Republica Polonă. În 1990 Lech Walesa este ales preşedinte al P.); instabilitate guverna­mentală. În 1991-1992 P. obţine reduceri substanţiale ale da­toriei sale externe din partea SUA, a Clubului de la Paris şi a R.F.G. În 1992 P. devine membru asociat al CEE şi ultimele unităţi militare ruseşti părăsesc P. În 1993, alegerile pentru Dietă sunt câştigate de foştii comunişti. În 1997 Polonia este invitată să înceapă negocierile de intrare în NATO. Statul: este republică parlamentară, conform Constituţiei din 1952 (amendată în 1989 şi 1990). Puterea legislativă este exercitată parlament (Dieta formată din Senat şi Seim); mandat pe 4 ani; puterea executivă este exercitată de Consiliul de Miniştri numit de Seim, ca rezultat al alegerilor legislative. Multipartitism.