Tadjikistan

Denumirea oficială: Republica Tadjikistan 

Capitala: Duşanbe (600.000 loc.)

Limba oficială: tadjika 

Suprafaţa: 143.000 km2 

Locuitori: 6,27 mi1. (44 loc./km2)

Religia: islamism, animism, creştinism, hinduism 

Moneda: somonul 

Forma de guvernământ: republică 

Ziua naţională: 9 septembrie

Geografie: T. este aşezat în Asia Centrală. Limite: Kirghistan (N), China (E), Afganistan (S), Uzbeksitan (V şi N). G. fizică: T. este o ţară muntoasă; se întinde pe o parte din Pod. Pamir (munţi tineri, de încreţire). În N, la graniţa cu Kirghistanul, Munţii Transalai (ce aparţin sistemului Pamiro-Alai) (7.134 m); la E, Munţii Pamir (7.495 m); în V, înălţimile scad la 5.000 şi 4.000 m. În N, depresiunea Fer­gana, pe valea Sârdariei, (care se prelungeşte în Kirghistan); depresiuni în partea central-vestică şi în cea din SV, pe văile apelor afluenţi ai Amudariei, cu alt. sub 500 m. Cursurile de apă Amudaria, Sârdaria şi Zeravşan cu un mare potenţial energetic, pe care sunt puse în funcţiune hidrocentrale. Multe lacuri tectono-glaciare şi cca. 1000 de gheţari. Clima: este temperat-continentală, deosebit de aspră în reg. înalte şi cu o ariditate excesivă în zonele joase. În de­presiuni precipitaţiile sunt sub 150 mm/an; în reg. pre­montane precipitaţiile sunt mai bogate 700-750 mm/an. Floră şi faună: În zonele muntoase, păduri (4%) de fo­ioase şi conifere. În zonele joase (sub 1.000 m), vegetaţie xerofită. Fauna: rozătoare, dropii, fazani, lupi, şacali, arhari, capre de munte; cobre. Populaţia: T. se află într-o zonă puţin populată. Pop. este formată din tadjici (75%), uzbeci, iranieni (în partea ves­tică a Pamirului), kirghizi. Concentrarea max. a pop. în depresiunile de pe afluenţii Amudariei. 40% din pop. activă lucrează în agricultură. Rata natalităţii: 33,4‰; a mortalităţii: 5,5‰. Pop. urbană: 32%. Resurse şi economie: Principala ramură a economiei este agricultura, în special creşterea animalelor (oi Karakul, iaci). Se cultivă bumbac, in, pomi fructiferi, cereale, plante aromate, viţă de vie. Tradiţia sericiculturii. Ind. textilă (bumbac şi mătase), alimentară, hidroelectricitate. Re­surse minerale: huilă, petrol, metale neferoase (wolfram, uraniu, bismut). Un însemnat potenţial turistic. Transporturi şi comunicaţii: T. este aşezat pe „vechiul drum al mătăsii”. Reţeaua de magistrale, adaptată re­liefului dificil, leagă oraşele principale de capitală. Aero­port la Duşanbe. Oraşe: Osh, Hodjent, Kuliab, Kurgan. Istoria: În sec. VI-IV î. Hr. face parte din Imp. Persan; este cucerit de Alexandru cel Mare (331 î. Hr.), este integrat regatului se­leucid, apoi Bactrianei. În sec. VIII, prin cucerirea arabă sunt integraţi lumii islamice. Tot în aceeaşi perioadă se evidenţiază ca grup distinct tadjicii, o seminţie turcică sedentară, având o limbă iranică. În sec. XIII-XV T. face parte din Imp. Mongol al lui Ginghis Han, apoi din cel al lui Tamerlan. În sec. XVI este par~e din emiratul Buharei. În 1868 cade sub stăpânirea Rusiei. În 1918 este încorporat în R.A.S.S. Turkmenistan; în 1924 devine R.A.S.S. Tadjikă, dar ca parte a R.A.S.S. Uzbece; în 1929 devine republică unională a URSS. În 2989 adoptă ca limbă oficială limba tadjică şi se înlocuieşte alfabetul chirilic (rusesc) cu cel arab (tradiţie culturală şi lingvistică iraniană). În 1990, Sovietul Suprem de la Duşanbe adoptă declaraţia de suveranitate; este fondat Partidul Renaşterii Islamice; la 9 septembrie 1991 este proclamată independenţa Republicii T. Între 1990-2993 tensiuni social-politice, conflicte znteretnice între tadjici şi uzbeci. În 1991, la Alma Ata, T. semnează con­stituirea şi aderarea la CSI. Apropiere şi pe plan politic de Teheran. Statul: este republică prezidenţială, potrivit Constituţiei din 1991. Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi de Sovietul Suprem; cea executivă de Consiliul de Miniştri numit în urma alegerilor legislative. Regim cu largi prerogative ale executivului. Multipartitism.