Togo

Denumirea ofi­cială: Republica Togoleză

Capitala: Lome (500.000 loc.) 

Limba oficială: franceza 

Suprafaţa: 56.600 km2

Locuitori: 4,26 mil. (63 loc./km2) 

Religia: animism 55%, creştinism 20%, islamism 15%

Moneda: francul CFA

Forma de gu­vernământ: repu­blică

Ziua naţională: 27 aprilie

Geografia: T. este aşezat în vestul Africii, în Golful Guineei. Limite: Burkina Fasso (N), Benin (E), Oc.­Atlantic (S), Ghana (V). G. fizică: T. este o fâşie lungă de 550 km, între Ghana şi Benin, şi lată de cca. 80 km la ţărmul atlantic. Nici un port natural; recife. Pe coastă, o zonă lagunară, mlăştinoasă. Ţară muntoasă. Masivele Atakora (1000 m) şi Togo (1020 m), care o străbat de la SV la NE, domină podişul. La NE, un podiş de 180-300 m. Cursuri de apă scurte, vijelioase: Mono, care irigă partea de E. Clima: este tropicală, cu un anotimp ploios şi unul secetos, deşi T. este situat într-o zonă subecuatorială. Temperatu­ra: 22°-33°C, la N de munţii Tongo, şi 21°-29°C, la S de aceştia. Precipitaţiile: în N, 1140 mm/an, în S, 560 mm/an, în munţii Togo 1520 mm/an. Floră şi faună: Pe podiş, savană; în munţi, păduri de teck; pe câmpie, palmieri. Zone forestiere cu mangrove, în zonele calde şi umede. Populaţia: negri sudanezi, cu grupul predominant ewe, grupuri hamitice, pigmei în N. Zona litorală concentrează peste 40% din pop. Rata natalităţii: 41,8‰ mortalitatea: 11,4‰. Pop. urbană: 30%. Resurse şi economie: T. îşi asigură consumul prin dez­voltarea diversificată a industriei şi prin existenţa acestui sector privatizat de peste 15 ani. Lome este port de tran­zit pentru ţările vecine fără ieşire la mare Se cultivă: mei, sorg, porumb, manioc, orez, batate. Export: fosfaţi (peste 25% din totalul exportului), cafea, cacao, nuci şi ulei de cocos, arahide de pământ, bumbac, diamante. Are potenţial hidroenergetic. Transporturi şi comunicaţii: şosele, sistem de căi ferate, vehicule Aeroport la Lome. Oraşe: Sokode (N), Atakpame, Palime (centru-sud). Istoria: În evul mediu terit. T. era locuit în N de populaţii hamitice, în S, de negri bantu, dispus în mici regate. În 1481 por­tughezii explorează coasta, apoi, în sec. XVI, danezii. Sosesc misionari portughezi. T. devine protectorat al Danemarcei. Se face un comerţ intens cu sclavi. În 1884 T. devine colonie germană. În sec. XIX, comerţul cu sclavi ia sfârşit, începe comerţul cu ulei de cocos. În timpul primului război mondial, T. este ocupat de Franţa. (E) şi Marea Britanic (V). Acestea primesc, în 1922, din partea Ligii Naţiunilor, apoi, în 1946 din partea ONU, mandat de administrare. Între 1956-1957 nordul terit. britanic este alipit Coastei de Aur, care devine statul independent Ghana, iar restul ţării devine republică autonomă, iar în 1960, independentă. Lovituri de stat după 1963. Din 1967, partid unic. În 1991, tensiuni politice care duc la acceptarea multipartitismului. Alegerile electorale din 1994 sunt câştigate de opoziţie. Statul: este republică prezidenţială. Puterea legislativă este exercitată de preşedinte; ceea executivă de un cabinet numit de preşedinte. Multipartitism.