Turkmenistan

Denumirea oficială: Republica Turkmenistan 

Capitala: Aşhabad (400.000 loc.)

Limba oficială: turkmena 

Suprafaţa: 488.000 km2 

Locuitori: 4,18 mil. (9 loc. / km2)

Religia: islamism (sunit), creştinism (ortodoxism) 

Moneda: manat-ul

Forma de guvernământ: republică 

Ziua naţională: 27 octombrie

Geografie: ­T. este aşezat în Asia central-vestică. Limite: Kazahstan, Uzbekistan (N şi E), Afganistan, Iran (S), M. Caspică (V). G. fizică: T. este în cea mai mare parte deşertic: Deşertul Karakum, 85% din terit., cu alt. 160 m. La V, ţărmul M. Caspice, sub nivelul mării, cu golfuri: Kara Bogaz, Kras­novodsk şi cu peninsule: Celeken, Dardja. În S sunt oaze: printre cele mai importante: Murgarb. În S, Munţii Kopet Dag (3.000 m alt. max.) la graniţa cu Iranul. În SV munţi mai puţin înalţi: Balhanul Mare (1.860 m) şi Balhanul Mic (1.777 m). În E, munţii Kughitangtan (3.190 m). Ape: Amudaria la E şi NE terit.; cursul superior al Tadjen-ului şi al Murgorb-ului, care curg spre sud, cea mai mare parte fiind în Afganistan. Din Amudaria porneşte către V un canal navigabil şi de irigaţii (1.000 km) care a fertilizat o parte din deşertul Karakum. Oazele din T. erau cunoscute în vechine ca popasuri pe „vechiul drum al mătăsii”. Clima: este continentală excesivă, foarte aridă, cu veri lungi şi călduri mari; precipitaţii scăzute. Temperatura variază între -33°C şi 49°C. Precipitaţiile: 100-200 mm/an la câmpie şi 400 mm/an în munţi. Floră şi faună: Vegetaţia xerofită sau absentă; accacia şi saxaulul (copac fără frunze). Pădurile (cca. 3% din terit.) acoperă pantele munţilor. Fauna: arharul, căprioara, jderul, porcul mistreţ; rozătoare; dropii, fazani. Rezervaţie naturală în sudul deşertului Karakum. Populaţia: este formată din turkmeni (60%), ruşi, uzbeci, kazahi, urainieni, kirghizi, tadjici. Concentrarea pop. pe valea Amudariei (cca. 100 loc./km2) şi în oazele de la poalele Munţilor Kopet Dag (cca. 300 loc. / km2). Pe litoralul M. Caspice şi în deşertul Karakum, sub 5 loc./km2. Rata natalităţii: 28,6‰; a mortalităţii: 6‰. Pop. urbană: 45%. Resurse şi economie: Principalele resurse: petrolul (zona M. Caspice) şi gazele naturale (în deşertul Karakum); energia electrică bazată pe termocentrale. Ind. chimică, petrochimică, constructoare de maşini, textilă, alimentară. Alte resurse: sare gemă, cărbune, magneziu, fosforite. Agric.: creşterea animalelor (cămile, oi Karakul, capre). Cultivă intens bumbacul, cereale, viţă de vie, pomi fruc­tiferi, legume. Transporturi şi comunicaţii: Transport maritim (M. Caspică) în legătură cu transportul pe calea ferată care leagă E de V Asiei Centrale. Aeroport la Aşhabad. Oraşe: Ciardjon (E), Tasauz (E), Marâ (S), Krasnovodsk (port). Universitate la Aşhabd; Academia Naţională de Ştiinţe. Istoria: T. este aşezat pe anticul drum al mătăsii care Leagă Extrernul Orient cu Europa (Merv, centru urban înfloritor al Asiei Cen­trale). Sec. VI-IV î. Hr. terit. era populat cu triburi nomade iranice (şaka, sogdieni, parţi) făcând parte din Imp. Persan; cuceriţi de Alexandru cel Mare; aparţin regatului seleucid, apoi celui bactrian. În sec. VI terit. era împărţit între Imp. Sasanid şi turcii occidentali. După sec. VIII, cucerit de arab, se răspândeşte islamismul; în sec. X se desprind de Califatul arab. Turkmenii (triburi nomade de turci oguzi) din sec. X se stabilesc în Asia Centrală. În sec. XIII T. este înglobat în Imp. Mongol al lui Ginghis Han (1220); în 1360 sub Tamerlan. Din sec. XV-XVII înglobat în Hanatele uzbece, iar sudul cucerit de Persia. Între 1863-1885 T. trece sub dominaţia Imp. Rus, fiind integrat în Turkestan (sudul Kazahstanului, Kirghistan, Uzbekistan, Tadjikistan şi Turkmenistan). În 1918 este proclamată Rep. Sov. Socialistă Autonomă Turkestan când parte din RSFSR. La 27 octontbrie 1924 este proclamată RSS Turkmenă, republică unională din URSS. În 1990 se proclamă limba turkmenă limbă de stat. În 1991 prin referendum, T. se declară independentă şi suverană, cu denu­mirea de azi. În 1991 semnează la Alma Ata acordul de con­stituire şi aderare la CSI, dezvoltă relaţii cu Turcia şi Iranul. Statul: este republică prezidenţială potrivit Constituţiei din 1992. Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi de Parlament (Majlis); cea executivă de Consiliul de Miniştri, condus de preşedinte, dar numit de Parlament, ca rezultat al alegerilor legislative. Regim cu largi prero­gative ale executivului. Multipartitism.