Ungaria

Denumirea oficială: Republica Ungară 

Capitala: Budapesta (2 mil. loc.) 

Limba oficială: maghiara

Suprafaţa: 93.000 Km2

Locuitori: 10,3 mil. unguri (110 loc./ Km2)

Religia: catolicism peste 60 %; protestantism (calvinism, luteranism); ortodoxism

Moneda: forinţul 

Forma de guvernământ: republică 

Ziua naţională: 20 august

Geografie: U. este aşezată în Europa Centrală. Limite: Slovacia, Ucraina (N), România (E), Iugoslavia, Croaţia (S.), Slove­nia (SV), Austria (V). Nu are ieşire la mare. G. Fizică: U. se întinde 75% pe o câmpie joasă de 150-200 m alt.; Câmpia Panonică (Câmpia Mică în NV şi Câmpia Mare/Năgy Alfold, în SE, străbătută de Tisa, aproape de graniţa cu România. În NE se află prelungirea Carpaţilor: munţii Matra (1.014 m alt.), Bukk (959 m alt.). În N şi NV, zona muntoasă de peste Dunăre: dealuri şi munţi de mică alt. (Bakony, 711 m), Vertes, Gerecse. În S, dealuri de până la 807 m, aproape de Pecs. Lacul Balaton (600 Km2), aşezat între zona muntoasă de peste Dunăre şi cea coli­nară dinspre S este cel mai întins din Europa Centrală. Pe malul L. Balaton sunt multe staţiuni balneoclimaterice. L. Balaton este legat de Dunăre printr-un canal. Ape: fl. Dunărea (410 km pe terit. U.), Tisa (600 km pe terit. U.) are afluenţi ce vin din România. Clima: este temperat-continentală, cu ierni reci şi veri lungi, călduroase sau secetoase uneori. Precipitaţiile: sub 500 mm/an în valea Tisei; 510-760 mm/an pe câmpie; peste 760 mm/an în munte. Floră şi faună: 12% din terit. este acoperit de pădure de foioase (fag şi stejar), în munte. Cea mai mare parte a ţării este pusta (stepa). Fauna este caracteristică Europei Cen­trale. Populaţia: U. este omogenă, în cea mai mare parte un­guri (90%); germani, slovaci, croaţi, români, ţigani ş.a. Concentrarea max. a pop. în zona Budapestei, la S de L. Balaton şi în Câmpia Tisei. U. deţine recordul sinucide­rilor în Europa. Rata natalităţii: 12,2‰; mortalitatea: 14‰. Pop. urbană: 64%. Resurse şi economie: U. este ţară ind.-agrară, în perioadă de tranziţie la econ. de piaţă. Aportul de capital străin in­vestit, dezvoltarea serviciilor cu parteneri occidentali cât şi liberalizarea finanţelor sunt atuuri serioase în derularea cu succes a reformei. Importante zăcăminte de cărbuni in­feriori (în Matra şi Bukk), bauxită; petrol şi gaze naturale în SE şi în sudul Alfold-lui. În SV, în munţii Mecsek, minereu de uraniu; în munţii Matra, cupru. Pentru ind., Ungaria importă din Rusia şi Ucraina petrol şi gaze natu­rale. Energia electrică este obţinută în termocentrale. La Paks, pe Dunăre, o centrală atomoelectrică. Metalurgie feroasă (combinate pe Dunăre la Dunâujvaros şi Miskolc), metalurgie neferoasă: ind. de aluminiu; ind. constr. de maşini (autobuze, maşini agricole, aparate electrotehnice); ind. chimică, a confecţiilor şi tricotajelor, alimentară (morărit, zahăr, conserve de legume şi fructe; vinuri). Agric. bazată pe tehnologie modernă. Se cultivă: porumb, grâu, orz, orez (pe terenuri irigate), cartofi, plante tehnice (sfecla de zahăr, floarea-soarelui, tutun. Se cultivă furaje, pomi fructiferi, vilă de vie (vinurile de Tokay sunt renu­mite). Creşterea animalelor: porci, oi, cornute mari, păsări. Este dezvoltat turismul (puncte de atracţie: Bu­dapesta, L. Balaton; zona muntoasă de peste Dunăre). Transporturi şi comunicaţii. Căi ferate : Budapesta este unul din principalele noduri de cale ferată din Europa Centrală); şosele transeuropene. Aeroport la Budapesta. Oraşe: Miskolc, Debrecen, Szeged, Pecs, Gyor, Nyiregy­haza, Szekesfehervar, Kecskemet. Istoria: În jurul anului 50 î. Hr, pe terit. U. trăiau triburile de iliri şi traci. În 35 î. Hr. este cucerit de romani şi devine provincia Imp. Roman (Panonia). În sec. IV-VI este invadat de huni, os­trogoţi, lombarzi, apoi de avari (568). În 896-900, triburile ungurilor (maghiarilor) sub conducerea şefului lor, Arpad, vin din reg. centrală a Uralilor, după ce se stabiliseră pe Volga mijlocie şi fuseseră împinşi de pecenegi. Din 904-1301, dinas­tia Arpad conduce U., Slovacia (sau Ungaria De Sus) şi Ruthenia subcarpatică, anexată la începutul sec. XI. Victoria lui Otto I la Lechfeld (955) pune capăt ascensiunii ungurilor spre occident şi spre Imp. Bizantin. Ştefan cel Sfânt (997­1038) unifică triburile ungurilor, se creştinează şi primeşte din partea papei Silvestru II, căruia îi declara vasalitate, coroana regală (1001). U. intră în sfera lumii creştine occidentale. În 1095-1116, Kalman (Coloman) obţine alipirea Croaţiei şi Sloveniei la regatul ungar. În sec. XII U. medievală ajunge la apogeul dezvoltării. Între 1235-1270, Bela IV reconstru­ieşte ţara pustiită de invazia mongolă (1241-42). Între 1308­1342, Carol Robert de Anjou organizează exploatarea minelor de argint, cupru şi aur din Slovacia şi Transilvania: Sub Iancu de Hunedoara (regent al U. şi voievod al Transilvaniei) otomanii, sub conducerea lui Mahomed II, care ţinteau cen­trul Europei, sunt respinşi (Belgrad, 1456). Sub Matei Corvin (1458-1490) U. cunoaşte o mare extindere teritorială şi o înflorire a culturii. În lupta de la Mohacs (1526), Imp. Otoman cucereşte Buda (vor transforma zona în paşalâc în 1641). Ludovic Jagiello este ucis în bătălie. Regatul se de­stramă. Partea de. vest a U. trece sub Habsburgi şi Ferdinand I de Habsburg (15261564) este ales de dietă rege al U. El ri­valizează cu Jean Zapolia, care domneşte asupra centrului şi estului terit. susţinut de otomani. Transilvania devine princi­pat independent sub suzeranitate otomană. În 1683 este asedi­ul Vienei de către otomani, care sunt înfrânţi. După respin­gerea asediului, Imp. Habsburgic supune Ungaria în întregime şi Transilvania (Tratatul de la Karlowitz, 1699). În 1848 izbucneşte revoluţia de la Budapesta împotriva Imp. Habsburgic. În 1849 Kossuth Lajos proclamă U. stat in­dependent. Imp. Habsburgic, cu ajutorul Imp. Rus, înăbuşă revoluţia în sânge. Va duce o politică de germanizare şi de centralizare. În urma înfrângerii Austriei de către Prusia, în 1867, se face pactul dualist: U. devine regat în cadrul Imp. Austro-Ungar; are constituţie proprie şi o largă autonomie. Împăratul Frans Joseph este şi rege al U. În 1914 U. declară război Serbiei. Înfrângerea Puterilor Centrale (1918) duce la destrămarea Imp. Austro-Ungar. În 1918, populaţia Transil­vaniei hotărăşte prin vot unirea cu România; cehii ocupă Slo­vacia. U. se proclamă independentă; Bela Kun creează P. Co­munist (1915); se instaurează Republica Socialistă Ungară, care va fi înăbuşită după câteva luni de existenţă; amiralul Horthy este ales regent. El contestă Tratatul de la Trianon, prin care U. i se ia Slovacia, Ruthenia, Transilvania, Banatul şi Croaţia. În 1938, U. anexează o parte a Slovaciei. În 1939 aderă la pactul anticomintern. În 1940 U. ocupa N. Transil­vaniei şi semnează pactul tripartit. În 1941 intră în război contra URSS. În martie 1944 U. este ocupată de trupe ger­mane şi puterea este preluată de un guvern fascist. Între nov.1944-apr.1945 este ocupată de Armata Roşie; în 1946 este proclamată republică, iar în 1949, republică populară, având o cale socialistă de dezvoltare. În 1947, U. semnează Tratatul de pace de la Paris, care recunoaşte graniţele statului ungar din 1937. În perioada destalinizării izbucneşte la Budapesta re­volta populară anticomunistă. Nagy Imre, la conducerea noului guvern, declară libertăţi democratice, părăsirea Tratat­ului de la Varşovia şi neutralitatea U. Trupele sovietice înăbuşă în sânge revolta. Peste 200.000 de unguri pleacă din ţară în exil. Este instalat Janos Kadar care în deceniile şapte şi opt reformează sistemul, dezvoltă sectorul particular. În 1989, deschide frontierele cu Austria; partidul renunţă la orice referire la marxism şi la rolul conducător în stat. Este proclamată Republica Ungară. Revizuirea Constituţiei; se ad­mite pluripartitismul. În 1990 primele alegeri libere consacră noul sistem; U. este admisă în nov. ca membru în Consiliul Europei. În 1991, trupele sovietice părăsesc U. În 1997, U. este invitată să înceapă negocierile de intrare în NATO. Statul: este republică parlamentară, conform Constituţiei din 1972, amendată în 1989. Puterea legislativă este exer­citată de Adunarea Naţională; mandat pe 4 ani; cea exe­cutivă de Consiliul de Miniştri numit de Adunare. Multi­partitism.